Gesturi și non-gesturi la Cotroceni
De multe ori, văzând acțiunile dezarticulate ale președintelui Băsescu, am încercat să-mi închipui cam ce face dânsul toată ziua acolo la Cotroceni de-i împleticește în așa hal deciziile. (mai mult…)
Trădarea națională a unui președinte las
Dovada inatacabilă că lui Traian Băsescu puțin ii pasă de interesele României, singura lui grijă fiind să-și salveze pielea de infractor recidivist, este tăcerea lașă în cazul deschiderii Reprezentanței Å¢inutului Secuiesc de la Bruxelles. (mai mult…)
Ignoranță + morgă + oportunism
(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "Mergem intr-o directie gresita?", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) În 2002 Gabriel Liiceanu (Ușa Interzisă)  îl caracteriza pe Mircea Cărtărescu drept întruchiparea unui  mariaj robust între ignoranță și morgă. De atunci lucrurile au evoluat și acestui mariaj de tip homosexual (conform genurilor gramaticale) i s-a adăugat un EL: oportunismul. Pentru care folosirea limbii în complementaritate cu părțile tari, mă refer la coate, evident, și la datul din ele, a devenit ingredientul cel mai prețuit de evaluatorii - juisori. (mai mult…)
Oaspeți pe blog „“ Piticul Prono
 Piticul Prono a recidivat și săptămâna asta cu două comentarii remarcabile. Niște litere mâncate sau inversate pe ici pe colo în text arată că autorul scrie ușor și din prima, fără multe reveniri și retușuri, ceea ce înseamnă că are vână. (mai mult…)
Apoimâine
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "PDL in revenire", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Cărtărescu se comportă uneori, azi de pildă, precum acei boxeuri care, după ce au fost bumbăciți bine de adversari, prind un moment de respiro și-și mai trag singuri câțiva pumni în cap, să se îmbărbăteze. (mai mult…)
Amurg de președinte
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Liviu Antonesei, intitulat "Congres pe muzica lacrimilor", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Una dintre problemele actuale de comunicare ale lui Traian Băsescu este că, și atunci când incearcă să fie sincer, nu-l mai crede nici dracu"™. Victoriile repurtate odată prin minciună își prezintă acum deconturile usturătoare. (mai mult…)
Despre „providențialul disimulaților”
Mă bucur că "Între asumare și disimulare" a stârnit atâtea reacții. Ca la comanda "soldatul Bulă un pas înainte", nu unul singur din formație (cum m-aș fi așteptat) ci mai mulți, o întreagă linie de front, transformând prenumele în nume de familie, au reacționat. (mai mult…)
Între asumare și disimulare
Eu cred că cei care combat pe forumuri sau pe bloguri subiecte politice sunt, în proporție de 99%, exasperați de ceva din această zonă. Exasperarea este combustia care-i impinge în polemici cronofage, în eforturi argumentative, de cele mai multe ori inutile. Iar într-o societate polarizată "ca la alinierea planetelor", cum este societatea românească de azi, această exasperare naște partizanate asumate sau disimulate. (mai mult…)
Pe marginea unui citat
"Nu e de părerea ta cel ce te aprobă ci cel ce te imită" Grigore Moisil Iată cum se pot construi filiațiuni de gândire. Nu o dată s-a afirmat că Traian Băsescu imită modelul Putin. (mai mult…)
Băsescu, un președinte veșnic.
În urmă cu vreo lună, domnul Vasilescu răspundea în Dilema Veche unui comentariu al meu afirmând: "Povestea cu "intelectualii lui Băsescu" e sucită pe toate fețele de ani întregi, deși este un fals subiect: e un fel de "legendă" perpetuată aiurea pentru că la un moment dat cîțiva intelectuali și-au manifestat încrederea în Traian Băsescu. Între timp, aceiași intelectuali și-au declarat dezamăgirea ori l-au criticat ferm". Prin articolul său de astăzi, domnul Vasilescu mă ajută să-i dau replica. (mai mult…)