Gabriel Liiceanu „“ o fudulie a promiscuitatii morale
 Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie "™89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei. Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobște prietenos și îngăduitor cu înțelepții săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viața amară și țara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicația vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alții o laudă: ei sunt extrem de toleranți cu greșelile aproapelui dar se enervează și devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proști și face pe deșteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au și ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărți neutre și poza…
De ce deranjează Nicolae Breban?
La această întrebare există un răspuns politic È™i unul artistic. Răspunsul politic este: pentru că nu face parte din gaÈ™că. Răspunsul artistic este: pentru că nu are egal, ca romancier român în viață, printre "žgloriile" găÈ™tii. (mai mult…)
Lumina vine de la PăltiniÈ™
Numele "žPăltiniÈ™" È™i-a depăÈ™it de mult rezonanța pur geografică. Prin È™ansa de a fi fost asociat ultimilor ani de viață È™i creație ai filozofului Constantin Noica, a devenit un simbol cultural. O destinație de patrimoniu. Schitul È™i Casa Memorială ce păstrează printre noi spiritul acestui sfânt laic îndeamnă la ieÈ™irea din tiparele societății consumiste È™i la căutarea, în sinele profund È™i ascetic, a adevăratului rost pe lumea asta. (mai mult…)
Apel către… Andrei Pleșu
Ce mă amuză amar la Andrei Pleșu, de când cu publicistica sa politică, este eficiența cu care compromite toate subiectele nobile pe care încearcă să le apere. De pildă tema de azi a articolului-supapă din Adevărul ("M-am săturat") vizând mahalagismul politicienilor români. (mai mult…)
Forța de a disprețui
De la o vreme, cam de pe când rigorile acestui blog m-au obligat să privesc mai atent și mai profund spre cei despre care scriu, am început să dobândesc o capacitate nouă, pe care o consider un important câștig personal: aceea de a putea disprețui onest pe cei care mă dezamăgesc. (mai mult…)
Apel către livrele
 (Comentariu postat la articolul publicat în EVZ din 19 august 2010 de Vlad Stoicescu și intitulat " Asasinul de la Cotroceni". Puteți citi articolul accesând linkul ) Motto Ard ofrandă pruncii țării. Noi, ca telespectatorii. Președintele ce face? Președintele se tace! Au trecut trei zile și patru morți iar președintele nostru jucător tace. Probabil că este în concediu și nu poate fi deranjat. Sau trebuie să promulge niște legi importante și nu are timp de bagatele. Ca la inundații. Ar fi putut să vorbească un minut, din buncărul lui securizat dacă în lume îi e frică să mai iasă. Să-și exprime atât: compasiunea. Să ne mai arate o lacrimă, din ochiul "albastru ca un bob de piper", ca pe vremea când îl plângea pe Stolo. Să ne dea o speranță că încă îi mai pasă, că ceea ce se spune despre el, cum că ar fi început să urască…