Războiul UDMR „“ cu copiii în prima linie

Intr-un articol scris săptămâna trecută (pe care îl puteti citi integral pe acest blog) și intitulat "Gulaș picant cu mămăligă românească" subliniam, apropo de luptele pe marginea Legii Educației: "S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor". Iar, mai departe, sugeram: "Opoziția, dacă nu vrea să se livreze pe post de gaj în acest rușinos troc, are obligația de a face un gest net de delimitare. Care gest, după părerea mea, ar trebui să fie anunțul ferm al deciziei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianță sau parteneriat politic pentru următoarea "stagiune", post "“ PDL". Cu un tupeu fără margini, cei care se reped să-mi preia ideea sunt UDMR-iștii care, prin vocea lui Marko Bela, atacă primii opoziția: "nu mai colaborăm fără Legea Educației!". Și continuă, cu…
continuare...

Cu materialul clientului

(Acest comentariu a fost postat la articolul publicat de Mircea Mihaies in EVZ din 22 nov. 2010, intitulat "Periferia contraataca", articol pe care il puteti citi accesand linkul ) Cel mai ușor de ironizat cu materialul clientului este prostia. De-asta-mi place să-l comentez pe Mircea Mihăieș. Aproape orice frază i-ai extrage din așa zisele editoriale este sau mincinoasă, sau perfect aplicabilă în oglindă sieși și stipendiatorilor săi, sau asfixiantă prin limbaj (nu degeaba l-am supranumit bomba cu biogaz), sau agramată. « Suntem pe punctul de a rata totul pentru că politicienii organizați mafiotic sunt interesați doar să salveze infractorii îmbogățiți prin jaf și șantaj. ... Cine a avut interesul să ajungem aici? ». PSD-ul și mogulii, Ponta și Antonescu "“ ar răspunde făcând cu ochiul un mucalit, bun cunoscător al rumegătorului de rumeguș Mihăieș, că doar nu puterea portocalie, aflată la guvernare de numai o zi, că doar nu Președintele, garantul cuvântului…
continuare...

Å¢ară cardiacă, interzis cafea!

Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială,  între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și…
continuare...