De ce, din păcate, va dispărea Dilema Veche
Prin ultimul său editorial, Andrei Pleșu a părut a dori lansarea unei dezbateri despre cum ar putea fi salvată Dilema Veche. Cititorii de pe forum au reacționat diferit: unii jelind și angajându-se, cu pieptul dezvelit, să se aboneze necondiționat, alții anunțând că au pus deja șampania la ghiață, alții, nu puțini, încercând să explice cauzele declinului și să sugereze soluții de resuscitare. (mai mult…)
O lecție neînțeleasă
(Acest comentariu a fost propus pe forumul articolului lui Andrei Plesu din Dilema Veche, articol accesabil la adresa: #comment-37031) Deși s-ar zice că-și propusese să ne împărtășească o lecție primită, domnul Pleșu ne strecoară, cu aerul său memorialistico - Â rabinistic, o lecție predată. Despre una dintre jucăriile sale preferate care s-a cam defectat, Dilema Veche, și cam cum au ajuns pe cale de dispariție meșterii ce-ar putea-o drege din elanuri nemercantile. (mai mult…)
Editoriale – editorialiști
La întrebarea "ce te atrage mai mult, subiectul sau autorul?" răspund fără ezitare că autorul. Atunci când este vorba de editoriale / editorialiști. (mai mult…)
Lecturi de apocalipsă: Andrei Pleșu „“ Parabolele lui Iisus
Cine se așteaptă, deschizând această carte apărută recent la Humanitas, să regăsească un Andrei Pleșu îmbătător de la prima înghițitură, catifelat și ușor de asimilat ca un vin de împărtășanie sustras  prin favoruri ecleziastice direct  din pivnițe mânăstirești, se amăgește. Se va trezi în fața unui text baroc, arbustiv, în prezența unei adevărate exegeze, care îi solicită la intrare, pentru o bună acomodare, condiții minimale de acces: minte odihnită, imaginație, luxul continuității. (mai mult…)
Andrei Pleșu și hemoroizii lui Belzebut
Domnul Pleșu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face și alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicții. Chiar și când mușcă, mușcă cu gingiile, lăsându-și loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaș și nicidecum de colți walpurgici. (mai mult…)
Oaspeți pe blog: Adrian Rusu „“ Ce-a vrut să spună autorul
În Dilema Veche din 15 noiembrie 2012, Andrei Pleșu publică editorialul "Opriți-vă" () . Aliniat în ultima vreme cu Mircea Cărtărescu în emiterea de viziuni apocaliptice asupra viitorului societății românești de după 9 decembrie 2012, Andrei Pleșu adoptă tot mai des în textele sale tonalități și titluri exclamatorii, imperative, armagedonice, pentru a da o nouă dimensiune, aceea a exasperării și, chipurile, a luptei oneste în van, mesajelor sale de la care observă cum tot mai mulți își întorc urechile. (mai mult…)
Pluta lui Pleșu
Spiritul viu al lui Andrei Pleșu, cel atât de apreciat, care l-a ținut tânăr și, prin imunitatea sa la legea gravitației, deasupra turbulențelor vulgare ale vieții de turmă, a devenit, vai, ceva de domeniul trecutului. Cât am fi de nostalgici și ceremonioși,  trebuie să acceptăm realitatea: pe acest spirit ce unora ne-a fost drag, nu la aniversări îl vom celebra de-acum incolo ci la parastase. (mai mult…)
Președintele-strigoi
Nu mă mai pot uita la imagini cu Traian Băsescu. Nu mai suport să-i văd chipul. Trăiesc același sentiment acut de intoleranță ca în cazul lui Ceaușescu pe vremea ultimilor ani ai obsesivului regim. (mai mult…)
Cu jubilația la priveghi
CENZURAT DE DILEMA VECHE SI MIRCEA VASILESCU Acest editorial al domnului Pleșu () este o formă de jubilație. Nu mă obosesc să argumentez de ce, evidențele sunt evidențe. (mai mult…)
Niciodată nu e prea târziu
Weekend "“ răgaz de citit. Coincidență, sincronicitate, semn? Eseul lui Mario Vargas Llosa despre Victor Hugo, "Tentația imposibilului", mă împinge de la primele pagini spre paralelisme cu mizerul nostru prezent, tumultuos politic, și cu atitudinea unor intelectuali de pe la noi ce se pretind repere morale. (mai mult…)