Pe mana cui, in grija cui, e tara?
 Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând "žprudențe È™i odăjdii", în inima unui regim dominat de frig È™i întuneric, a răbufnit: "žÎn lunga È™i ploioasa noapte, deci, prin care È™i tu țara noastră treci, În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci, Când nu Bălcescu se născu, ci noi, când nu Viteazu se născu, ci noi, Când ne trezirăm în lumină, goi, că de durere ni se umflă nara, Aflarăm că se poate întreba, de-a lungul ori de-a latul cineva: Pe mana cui, in grija cui, e tara?"  (mai mult…)
Gabriel Liiceanu „“ o fudulie a promiscuitatii morale
 Cred că una dintre cele mai antipatizate persoane publice din România de după decembrie "™89 este, astăzi, Gabriel Liiceanu. Eu îl văd pe podium la acest capitol, devansat cu certitudine de Traian Băsescu dar, la mare luptă pentru locul doi, cu Monica Macovei. Poate părea un pic paradoxal: ce să caute un intelectual printre generatorii de resentimente de top într-un popor îndeobște prietenos și îngăduitor cu înțelepții săi? Hai, când e vorba de politicienii care i-au făcut viața amară și țara de ocară, mai treacă meargă. Dar un intelectual? Ciudat. Explicația vine dintr-o particularitate a românilor pe care unii o critică, alții o laudă: ei sunt extrem de toleranți cu greșelile aproapelui dar se enervează și devin aprigi la mânie când cineva îi ia de proști și face pe deșteptul încercând să-i ducă cu vorba. Au și ei bâzdâcul ăsta. Atâta vreme cât scria cărți neutre și poza…
Cel mai recent catren al lui Adrian Păunescu?
 Cel mai recent catren al lui Adrian Păunescu? Azi noapte l-am visat pe Adrian Păunescu. Era tânăr È™i înlăcrimat. "žIeri am scris 4 versuri È™i vreau să ți le încredințez. Sunt primele de când am plecat!". Când vorbele lui încă îmi mai răsunau în creier Am sărit din somn È™i le-am notat. Apoi, sperând că Adrian ar mai putea fi acolo M-am întors grăbit în pat. "žAM LUAT HÂRTIA DE 1 LEU ȘI AM BÄ‚GAT-O REPEDE ÎN SERTAR SÄ‚ SE TRANSFORME ACOLO ÎN AUR, ÎNTR-O MONEDÄ‚ DE 1 DOLAR".
Cine plânge după fostul ICR?
Pentru simplificarea discuției sunt gata să le fac celor la care mă voi referi in continuare concesia de a presupune ceva în care eu nu cred și anume că fostul ICR, condus de Horia Roman Patapievici, a avut performanțe bune în zona culturală. (mai mult…)
Andrei Pleșu și hemoroizii lui Belzebut
Domnul Pleșu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face și alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicții. Chiar și când mușcă, mușcă cu gingiile, lăsându-și loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaș și nicidecum de colți walpurgici. (mai mult…)
Președintele-strigoi
Nu mă mai pot uita la imagini cu Traian Băsescu. Nu mai suport să-i văd chipul. Trăiesc același sentiment acut de intoleranță ca în cazul lui Ceaușescu pe vremea ultimilor ani ai obsesivului regim. (mai mult…)
Lista coloneilor (1)
Armata - pilonul națiunii. Încrederea poporului. Ordin pe țară: să fie compromisă! (mai mult…)
Despre sinceritate
Viața noastră este permanent supusă unei duble judecăți: a societății și a propriei conștiinț se întâmplă prea des să pledăm la fel în fața celor două instanțe. Sinceritatea maximă o atingem la interogatoriile eului. Și asta pentru că ne este mult mai greu să ne mințim convingător pe noi înșine decât pe alții. (mai mult…)
IN MEMORIAM „“ Adrian Paunescu
Vulnerabilitatea ca drog După revoluție, AP s-a trezit bombardat cu note de plată morală pentru excesele poetului considerat de curte. Într-un celebru pamflet, Gabriel Liiceanu îl includea pe lista principalilor destinatari ai "Apelului către lichele". Vulnerabil la lapidări precum anterior la osanale, AP a căzut. Repetat. Niciodată însă în genunchi.  Ridicările i-au fost lente și incomplete. Povara recursului la trecut, activată de inamicii săi ori de câte ori încerca să cucereasca prezentul, părea implacabilă ca o fatalitate. Până când poetul a aflat că s-ar putea să moară curând. A scris, deprimat, un articol de om învins. Pe forumul acelui articol am postat un comentariu intitulat "Cotidianul ca muză" (vezi articolul pe blog) pe care îl încheiam astfel: "Rareori în viață ți se oferă a doua șansă. Lupta cu prima dictatură se pare că ai pierdut-o. Reabilitează-te, nemurește-te, căștigând-o pe aceasta, cu a doua dictatură." Nu știu dacă mesajul meu…