La cheremul unei minorități a minorității
S-a creat legenda că politicienii UDMR ar fi pragmatici. Că-și urmăresc interesele cu perseverență și cinism, până la îndeplinire. Poate. Dar ale cui interese? Ale românilor, în nici un caz! Atunci, cumva, ale maghiarilor din România? Prin prestația din ultimul an, alături de PDL, udemeriștii au demonstrat că nici vorbă de așa ceva. (mai mult…)
Capcana de șobolani
Cu amuzament îi informez pe cei care îmi urmăresc postările că am atins din nou un cuib de rozătoare, din genul rattus negru, de gunoi. Â Deduc asta după chițcăială, foșgăială, apetența pentru sordid și panica agresivă cu care se manifestă la postarea mea de azi. (mai mult…)
Doamna Pippidi corigentă la logica matematică
(Comentariu postat la editorialul din Romania Libera al Alinei Mungiu Pippidi intitulat " Cum se scufunda opozitia" articol ce poate fi citit accesand linkul ) Matematica este pilonul de rezistență al științelor exacte. Â Â Forța ei este dată de faptul că produce demonstrații infailibile. Iar unul dintre elementele ce asigură această infailibilitate este căutarea și aflarea adevărului la capătul epuizării TUTUROR ipotezelor plauzibile ce ar putea contrazice acest adevăr. De aceea o sintagmă clasică folosită în construirea unei demonstrații matematice este "SÇ PRESUPUNEM CÇ". Doamna Pippidi pare a nu cunoaște această sintagmă. (mai mult…)
Dresura de papagali
(Comentariu postat la articolele din EVZ si Romania Libera semnate de Mircea Marian si Cristian Ghinea si intitulate "Are nevoie Basescu de propria Antena 3", respectiv "A se slabi cu onoarea militara!" Sunt uimit să constat ce puțin le trebuie unor oameni cu aparențe normale și cu pretenții de intelectuali să-și dea pe față arama și defectele de fabricație. A fost de-ajuns un șuierat de biciușcă, o vânturare de sceptru și, ca într-o dresură de papagali, o menajerie întreagă a început să silabisească strident în jurul ideii lansate de ranchiuna prezidențială:Â calomniați, umiliți, denigrați pensionarii sau rezerviștii militari de rang înalt. (mai mult…)
De la realism la utopie
(Comentariu postat la editorialul din Romania Libera al Alinei Mungiu Pippidi, intitulat "Lideri pentru 2011?", ce poate fi citit accesand linkul ) Cel mai mult admir la doamna Pippidi că refuză coteriile. Mai admir și altele: curajul, folosirea numelor proprii, chiar și o anumită candoare a terfelirii. Nu însă cu același extaz. (mai mult…)
Intergalactica Elena Udrea
EDITORIALUL DE JOI Elena Udrea este un Traian Băsescu mai accesorizat. Probabil așa cum și-ar fi visat acesta să fie dacă viața nu l-ar fi împins rechin pe mare ci l-ar fi lăsat țipar pe uscat: cu bronhii în loc de branhii, alunecos, poleit, temut, falic. Dar EU este, din păcate pentru ea, și un accesoriu al lui TB. Dacă mâine TB se scufundă, EU se duce după el în hău ca pupa după Titanic. Mulți comentează nurii Elenei. Unii, cu centrul de greutate jos, zic c-ar avea picioarele lungi. Alții, cu centru de greutate sus, c-ar avea genele scurte. Eu cred că explicația naturii ei ascensionale, antigravitaționale, trebuie căutată undeva la mijloc. (mai mult…)
Polemici, episodul II (în loc de editorialul de joi)
Comentariul meu "Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)", publicat sâmbăta trecută pe acest blog, a fost postat și în forumul editorialului lui Andrei Pleșu din Dilema Veche intitulat "Politică de cadre". Am fost surprins să constat că am iscat o polemică aprinsă, din care am prezentat episodul Radu Botta în postarea "Forumurile ca platformă de socializare". Ulterior acestui episod a mai apărut un combatant, domnul GOE, foarte supărat că l-am atacat pe idolul său Sever Voinescu și vituperant la adresa lui Șerban Foarță. Deși era clar că, după cum scrie și cu astfel de gusturi, domnul Goe evoluează în liga a II-a, i-am dat totuși un răspuns la care domnia sa, inevitabil, mi-a răspuns. (mai mult…)
Gulaș picant cu mămăligă românească
EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor. Scrobiții Gyorgy Frunda și Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu "stimată și distinsă doamnă" în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria națională? Cum să nu-l crezi pe președinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilțului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un șantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educației, făcut și asumat cu atâta ingenuă seninătate de șmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la șantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui șef de stat și a unui guvern ce se pretind devotați binelui național românesc este, din perspectiva mea,…
Ziariști de fond, de formă și de coloratură
EDITORIALUL DE JOI Mulți se vor fi mirat și, probabil, mulți încă se mai miră de niște aparente paradoxuri legate de ziariști. Cum unii pot scrie atât de prost, cum unii pot scrie atât de mincinos, cum unii pot fi atât de fățarnici, cum unii pot fi atât de slugarnici. Explicația stă în meseria de bază a acestora, în talentul și inteligența lor, în caracterul și vulnerabilitățile lor. Există ziariștii de fond, denumire căreia i-am subsumat talent, forță, viziune, foarte des credibilitate, uneori, penetrabilitate. Sunt puțini și nu sunt perfecți. Atunci când îi citești ai impresia că-ți deschid o fereastră către o perspectivă originală, verosimilă și incitantă. N-am spus "adevărată", n-am spus "convenabilă", n-am spus "profetică", n-am spus "artistică". Am un exemplu principal și patru secundare. Exemplul principal este Popescu. Nu pot uita două articole ale lui care au zdruncinat inerțiala și autosuficienta noastră clasă politică: despre Ritzi ("O fosilă…
Blogger de o săptămână
EDITORIALUL DE JOI Azi se împlinește o săptămână de când am deschis acest blog. Nu știu dacă 400 de vizitatori unici și 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puțin. Ce știu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam să polemizez politic comentând pe forumuri diverse articole din ziare, nu o sesizasem. Îi percep pe aceia care au curiozitatea să-mi intre pe blog ca pe niște musafiri în propria-mi casă față de care am, cel puțin, datoria ospitalității. Mă surprind consumând tot mai mult timp imaginându-mi gesturi inteligente prin care aș putea să-i seduc, să-i fac să se simtă bine, să se mai întoarcă. Astfel a apărut ideea de a face din ziua de duminică "Ziua Ludicului"; prilej de descătușare a acumulărilor generate de politic într-un fel mai relaxat, jucându-ne și, în același timp, continuându-ne lupta prin ironie, sarcasm…