Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Sorin Ionita, intitulat „Ambuteiaj pe drumul Damascului …”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-ambuteiaj-pe-drumul-damascului-voiculescu-iliescu-si-monarhismul-de-ziua-a-952023.html)

 

Domnul Ioniță pozează în intelectualul subțire pentru care lumea nu mai are taine. Ne întâmpină săptămână de săptămână cu un discret rictus ironic care pare a spune: „Harry Potter eu? Ar vrea puștiulică!”.

 

O perioadă l-am citit cu plăcere. Aducea o notă de prospețime în îmbâcsitul Senat EVZ în care se lucra îndeobște cu geamurile spre realitate nu doar închise dar și cu jaluzelele lăsate.

Apoi, în anumite analize ale domnului Ioniță, am început să simt o interferență, ca un bruiaj fin, care perturba propagarea și receptarea firească a mesajelor. Este vorba, m-am lămurit cu timpul, de o înclinare a autorului spre bravadă, spre teribilism, în situații care, în mod normal, ar cere un arbitraj discret.

Această particularitate a domnului Ioniță sare în ochi, iată, și în articolul de azi.

Pentru a-și arăta originalitatea și libertatea de spirit în comentarea evenimentelor prilejuite de aniversarea Regelui Mihai, autorul alege să penduleze între bine și rău cu prețiozitatea sa binecunoscută corcită cu un limbaj colocvial de prispă. Totul eșuează finalmente în prost gust și derizoriu,  trădând în fond lipsa unei educații cu istoric, care să provină din contribuția osmotică a mai multor străbuni luminați. Principele Duda e un „june”, Tăriceanu s-a gândit la „lipeala cu Duda”, gazetarii anti „“ Băsescu sunt niște „mardeiași”, moderatoarele sunt, la grămadă, „Mițe Baston” iar majestatea sa este „unsul lui Dumnezeu” (un adevăr ce ar trebui spus cu respect și nu persiflat prin ton și context).

Trebuie să recunosc că mă surprinde să regăsesc la Sorin Ioniță mojicia lansată de Traian Băsescu și preluată cu voluptate de toți îngânacii acestuia referitoare la modul de adresare când vine vorba de Principele Duda și, în general, de regalitate. Până la urmă este vorba de o chestiune protocolară, de opțiunea de a respecta sau nu o instituție încă de prim plan în multe țări ale lumii și un cod al bunelor maniere prin care te recomanzi sau te excluzi în raport cu o anume formă de civilizație.

Aversiunea viscerală față de Rege și Casa Regală era un semn distinctiv al protipendadei comuniste și a securiștilor fanatizați.  De-asta nu mă miră să o regăsesc la Traian Băsescu, la Mircea Mihăieș și la alți rinoceri asemenea lor. Domnul Ioniță insă se recomandă a fi un intelectual din generația nouă, nepervertită (zice-se) de păcatele trecutului. Cum să explic atunci această cădere anacronică a sa într-un robespierism  de flăcău pauper, care n-a avut parte în copilărie de povești cu prinți și zâne?

Contele de Saint GermainPolemiceAmbuteiaj pe drumul Damascului,Mircea Mihaies,Principele Duda,regele Mihai,Senatul EVZ,Sorin Ionita,Tariceanu,Traian Basescu(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Sorin Ionita, intitulat 'Ambuteiaj pe drumul Damascului ...', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-ambuteiaj-pe-drumul-damascului-voiculescu-iliescu-si-monarhismul-de-ziua-a-952023.html)   Domnul Ioniță pozează în intelectualul subțire pentru care lumea nu mai are taine. Ne întâmpină săptămână de săptămână cu un discret rictus ironic...Blog politic si polemic