Mircea Mihăieș „“ omul sepie
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat „Omul de calibrul 0.6”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-omul-de-calibrul-06-930410.html)
Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieș, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică pute urât către opoziție, să deschidă în fiecare zi ziarele sau televizorul. Ca atunci când poștașul care aduce vești proaste de pe front are de lucru pe strada ta și te-aștepți din clipă în clipă să-ți sune la ușă.
E conștient că în secunda doi căderii regimului Băsescu, toate temeiurile ținerii lui pe un post de importanța celui pe care îl ocupă acum la ICR, vor dispărea. Va fi îndepărtat, ca într-o elementară operațiune de deratizare, pentru a fi repusă în drepturi cultura. Și ce va mai face domnia sa după aceea? În condițiile în care, literat autointitulându-se, nu cunoaște nici măcar gramatica limbii in care scrie?
Înțelegeți acum teroarea cotidiană care-i însoțește cele mai mici atingeri cu realitatea? Groaza impostorului că va fi dat în vileag? Și scurta lui jubilație de luni, după ce-și împroașcă, precum o sepie în primejdie, jetul de cerneală în frazele dezlânate ale încă unui articol slinos?
Scrie ca și cum ar vrea să asfixieze. De aceea l-am și supranumit „bomba cu biogaz”. Ca într-o incontinență, sepie terifiată ce-și golește vintrele, ne mai încețoșează cu câte un editorial impregnat de ură și de lipsa celei mai elementare onestități.
Recunoaște singur că „nu e nevoie de vreun studiu alambicat ca să constați în ce hal de deprimare au ajuns românii anului 2011″ și că „singurul lucru coerent pe care reprezentanții oficiali ai țării l-au articulat a fost un lung șir de incriminări la adresa României: că ce-i mizeria asta, că e o nație bolnavă, că țara e condusă de niște nemernici” dar nu e în stare să facă următorul pas, de o logică elementară, pasul bunei credințe, de a numi adevăratele cauze ale acestor stări de fapt: măsurile prin care țara e guvernată ca o satrapie.
În schimb, domnul Mihăieș recunoaște, cu IQ-ul celui incapabil de a deduce din vorbe semnificații, motivația sa lăuntrică pentru mârșăvia de a fi devenit un colaboraționist de tip nou. Auziți-l justificându-se involuntar: „”Așa mizerabilă cum e, țara asta vă dă un salar la care alții nici nu visează!”. Mai pe românește, cum ar putea să prezinte el, MM, adevărul despre țara asta, când țara asta, așa mizerabilă cum a ajuns, îi plătește lui, la ICR, un salar la care alții nici nu visează.
Sepia este un cefalopod. Iar cefalopodele sunt moluște având în jurul gurii brațe tentaculare, prevăzute cu ventuze. Față de această definiție, să decidă cititorii dacă este greșit să-l numim pe MM (ca și pe alți cerneliști ca dânsul, cu ventuzele lipite de bugetul statului) „“ omul sepie.
https://www.conteledesaintgermain.ro/mircea-mihaies-%e2%80%93-omul-sepie/16-05-2011Polemicecefalopod,ICR,Mircea Mihaies,Omul de calibru 0.6,omul sepie,regimul Basescu,Senatul EVZ,sinecura(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat 'Omul de calibrul 0.6', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-omul-de-calibrul-06-930410.html) Ce greu trebuie să îi fie unui om de nimic ca Mircea Mihăieș, care a primit o sinecură doar pentru că respiratia sa publicistică...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
P.S. „Tot ce nu este explicit interzis – este permis” nu este, nici pe departe, un „principiu” juridic mirosind a liberalism sau apa de trandafiri – hă hă hă! Ci, pur si simplu un principiu de NONDREPT… Se vede treaba ca „trebuie” sa avem parte de o… NonJustitie, NonRomanie, NonGuvernare, NonMorala, NonEtica, NonPopor…
Mai pun aici si un alt comentariu de la articolul lui Liviu Antonesei, ca parca se potriveste… 😀 Nu am dispozitie sa-l mai citesc pe Mihaies, ca si io am… naturelu’ simtitor… Cu cat sunt ei mai ticalosi, cu atat mai multa mila imi inspira supraoamenii astia de mahala! Si totusi… Mila, ca mila, da’ tot ii „injur” atata cat ma lasa hartia! 😆
Uitati-va ce usor sunt momiti spre supunere oarba, cu daruri mai degraba iluzorii, alde Baconschi, Preda, Macovei, Emil Bobu… 😀 Gutza de la Cotroceni isi „fidelizeaza” subalternii si cu promisiuni de succesiune la tron… De parca supraomu’ zuprem ar avea vreun drept sa-si desemneze succesoru’ „de drept”… Sau l-o avea, naiba sa-l pieptene, ca tot e lasat, de atata amar de vreme, sa interpreteze legea suprema – Constitutia – si nu numai, de parca ar fi guvernata de „porunca a 11-a”, cea a infractorului fara frontiere… aka, tot ce nu este explicit interzis – este permis! Guvernarea ca o prada, impusa de principiul nondreptului sau nonjustitiei, cum preferati… Impardonabil! Parerea mea!
N-ati observat voi, ca erati mereu ocupati cu alte cele, dar sentimentalu’ si sufletistu’ nost’ zuprem boceste exclusiv in momentele in care pune la cale ceva mai degraba diabolic… Ma intreb ce-o mai fi uneltit si de data asta impotriva noastra, a tutulor, cu exceptia, desigur, a semizeilor pedelisti… Orice-o mai fi de data asta, foarte curand vom afla ca ne-a „ciuruit” inca si mai eficient decat pana acum… Atentie mare si la buzunare, ca alea-s ciur din start! Si atentie si la „daruri”, ca sentimentalii astia nu fac decat daruri ce li se-ntorc inmiit, chiar prin stoarcerea daruitilor, pan’ la ultima picatura de orice!
A propos de stors „daruitul” de catre daruitor… Uite la bietii Tismaneanu, Mihaies, Plesu, Cartarescu etc ce si cum scriu si acum pe la gazete… De parca-i stoarce daruitorul de ultimii stropi de omenie din ei… Io unu’ si cu unu’ fac doi… am intoleranta la storsu’ asta si mi-e teama ca doare al dracului pan’ sa te vezi un supraom acceptabil, ca El insusi! Mai bine lipsa! 😀
Magnificul Bidon Gol face parte din piesele de artilerie care au dezlantuit un baraj de artilerie in jurul opozitiei. Care daca nu iese rapid cu ceva pe piata, va trece usor, usor, in uitare. Acum ca intelectual vorbind, omul e mai gratios ca Talmacaen si mai matematician ca Anastase, este induiscutabil. Dar oare cati pacienti ar fi supravietuit daca banii alocati ICR ar fi intrat in spitale ?
Tot atîția. Managerii de spitale ar fi fost, însă, un pic mai bogați, ca și distribuitorii de medicamente și instrumentar medical etc. Sistemul public de sănătate e o gaură neagră-n care poți turna bani cum apa-n nisip, aproape că nu se cunoaște.
Altminteri, ciudată ideea că renunți la prezență culturală românească în lume, ca să bagi bani în Sănătate. Una-i una, alta-i alta. Dacă nu ți le poți permite pe-amîndouă – altă poveste.
Conte,
E posibil ca Arghezi sa se fi gandit si la individ cand a zis „Picioarele tale se scaldau in OLt, si mirosea pana la Calafet, spurcaciune!”
Conte, atacat fiind de comiterea de encomioane la adresa dvs., vreau sa va aduc si o binemeritata critica – A trebuit sa treaca niste saptamani bune pana cand MM sa intre la fezandat. Probabil ca dorindu-l mai impanat, ati asteptat ca individul sa mai puna ceva osanza pe dansul… Abia-i astept sa-i vad printre mirodenii si cu morcovu’-n gura si pe altii care au cam luat in greutate: Plesu, Campeanu, Cartarescu, Patriciu, etc.
ERATA:
In loc de Calafet, se va citi CALAFAT
Excelent ingredientul din Arghezi.
Nu mi-am propus sa-mi consacru restul vietii comentandu-i pe respectivii orice-ar scrie. Reactia mea nu este la numele lor ci la prostiile cu tendinta pe care le livreaza, din cand in cand.
In ce ma priveste, comentariile astea se declanseaza doar cand este depasit un preaplin.
Am înțeles ce sînt cefalopodele – niște moluște. N-am nimic împotriva moluștelor, sînt și ele dintr-o verigă a lanțului trofic, adaptată la viața acvatică. Iar sepia lor e o armă strict necesară-n lupta pentru supraviețuire.
Înțeleg că e tentant să opui „omul-sepie”, „omului de calibrul 0,6”. La o privire atentă, s-ar fi văzut că Mihăieș a cam pierdut șirul, omul lui de calibrul… ajungînd omul care cu exact 0,6 a scăzut din cauză că – nu contează, acum. Ar fi, atunci, omul de cllaibru 0,54. Dar e un articol de ziar, de tratat cu lejeritate – mai vine-un ban de-acolo, nu Nobelul, nici măcar Pullitzer.
Dac-am înțeles eu bine – iar dacă nu, asta e, nu merită recitit – Mihăieș îi pîrăște pe diplomații români aflați în misiune externă. A avut el niște întîlniri pe-acolo, unde s-a tare-ntristat de scepticismul acelor diplomați care – în loc să-și laude țara care-i plătește (regește, crede Mihăieș, caz în care-i tare modest omul) o bîrfesc în continuare, vrîndu-i răul – parcă (ori așa crede Mihăieș).
N-am să spun că Mihăieș e fost securist – nu știu ce a fost într-o altă viață. Dar am să spun că – în cel mai bun caz pentru el – este un securist natural, fără s-o știe, căci așa făceau și „băieții: beau-bîrfeau cu tine, și-apoi te dădeau în gît că erai bețiv, că-ți denigrai țara. Printre securiștii care jucau jocul între ei, cei mai tari erau cei care se trezeau primii și-ajungeau a-i băga primii limba-n ureche șefului – ori a-i băga-n cerneală pe tovarășii de pahar, după caz.
Dacă socotim că corpul (sic!) dilomatic român e-nțesat cu ăia „cu acoperire diplomatică”, ne trezim în plin proces ceaușist – cum ziceam mai sus. Căci este măricică probabilitatea ca, dintre diplomații cu care-a stat Mihăieș la un pahar de briefing – ori de ceva mai consistent – 30% (zicem noi) să fie „acoperiți”. Caz în care, Mihăieș face o chestie interesantă, dacă-mi permiteți: ori bagă o delațiune după care îi va solicitat și un raport cu date exacte (cine, unde, cînd, în ce context); ori a făcut deja acel raport și mai scoate și el un ban, publicîndu-l „periat” de acele amănunte tehnice.
Este perfect indiferent dacă acel 0,6% e real ori ba; dacă ne-o scoate ori nu din … necaz (să-i zicem). Însă nu-i deloc de neglijat aspectul că subdirectorul CRI se ține de măgării. Dacă nu cumva asta-i e misiunea. Dacă nu cumva și el – tot „acoperit” la ICR.
Ii piraste, dar numai dupa ce-i deghizeaza in PSD-isti. Initial am luat-o ca o simpla lasare de nervi (omu’ e clar cu firele sarite din izolatie) dar da, e delatiune in toata regula. Pentru ca si daca nu o fi scris inca raportul ala, dupa asa o confesiune nici ca mai scapa fara sa-l scrie.
Dac-o fi adevarat. Daca n-o fi doar o alta „virtualitate” de-a lui ca sa-si rotunjeasca demonstratia despre maleficitatea mogulilor si a televiziunilor lor.
E totusi greu de crezut ca un diplomat la post, oricat de pornit, nu stia cu cine vorbeste si uita brusc sa fie … diplomat.