Ion Cristoiu „“ mic traficant de istorie
(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat „Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html)
Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul și au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori se ivește prilejul, fac o submersiune în tenebrele ei, ca într-un ritual spiritist, iar când revin de-acolo sunt mai grei cu niște răspunsuri. Că aceste răspunsuri se vor dovedi valabile sau nu pentru momentul t+1, nici nu mai contează. Important e că axa timpului și-a suspendat, în onoarea lor, vreme de-un flash, sensul unic și asta le îndestulează orgoliul îndată ce devine știre.
Pe aceștia nu i-aș numi istorici ci mici traficanți de istorie la frontiera între ieri și mâine.
Istoricii sunt altceva. Sunt rețele complexe de comunicare, cu infrastructură, cu destinație marfă sau călători (adică evenimente sau oameni), cu proceduri și baremuri măsurabile, cu ierarhii, orare și trasee prestabilite. Un aspirant la Clubul Istoricilor Adevărați (abreviat neîntâmplător CIA) nu va fi acceptat ca membru doar pe bază de listă de lecturi  și interpretări personale de citate. El va trebui să probeze respect pentru adevăr, disciplină și bunăcredință în trafic (fie acesta de informații sau între factori de influență), apetență moderată pentru promovarea propriului eu, viziune integratoare.
La niciunul dintre aceste ultime atribute domnul Ion Cristoiu nu este promovabil. De-asta nu-l consider nicidecum istoric în sensul mare al cuvântului. Da, îi place să citească istorie și să apeleze la ea ori de câte ori poate trage un folos personal din asta însă, pentru accesul în CIA, nu este suficient.
În raport cu Istoria, domnul Ion Cristoiu rămâne, așa cum am definit în primul paragraf, un mic traficant de frontieră, între ieri și mâine.
Deferența dlui. Vlad Stoicescu față de „un istoric de talia lui Ion Cristoiu” este una pur retorică. Vorbim de un retorism la două capete, digerabil atât de admiratorii dlui. Cristoiu (care vor fi gata să accepte tale quale inserțiile de lingușeală), cât și de criticii acestuia (care vor sesiza conturata undă de ironie în spatele fiecărei plecăciuni, devenită caricaturizantă prin lipsa ostentativă de amplitudine).
Recursul la istorie este, pentru Ion Cristoiu, un truc intelectualist.
Uneori, ca în ultimele luni după schimbarea baricadei, acest recurs la istorie este folosit drept formă de evaziune. Neputând comenta actualitatea, din motive bine știute de dânsul iar de noi doar bănuite (vezi cazul Groșan), IC își umple rubricile cu plonjeuri plicticoase în guvernări revolute, cu dublu beneficiu pentru sine: mai pune un pătrățel de poleială peste coclita sa imagine de istoric și confirmă, prin non combat, pactizarea contra liniște cu puternicii zilei.
Alteori, ca în cazul Zelea Codreanu și Imnologie național „“ creștină, recursul la istorie este folosit de IC ca vehicul de readucere în prim plan a propriei efigii. Să nu ne facem a uita că IC s-a dedicat cu devoțiune, mai ales după revoluție, turnării micii sale ființe în impunătoare calapoade de vedetă. Este principala sa ambiție antumă cu bătaie spre postumitate.
Notorietatea se revigorează la fel de eficient prin contrarierea cititorilor cât prin seducerea lor. Importantă este generarea unui val cât mai mare de emoție și IC știe bine asta.
„Să urle media de pericolul reînvierii legionarismului în România și să mă pună pe mine pe calul roib al întoarcerii revanșarde, dacă dorește!” pare a îndemna puțin peltic dar deloc ultragiat „maestrul”.
Dacă domnul Stoicescu ar fi citit în această cheie „rechizitoriul” căruia îi dă replica, ar fi înțeles că singurul pe care-l bagă-n seamă Ion Cristoiu cu acest rechizitoriu este chiar Ion Cristoiu. Cu ochii înroșiți de pulberea șmirgheluirii la propriul monument și rugându-se pentru cât mai multe și zgomotoase contestări, cu audiențe cât mai mari.
https://www.conteledesaintgermain.ro/ion-cristoiu-%e2%80%93-mic-traficant-de-istorie/01-03-2011Crochiul de martiPolemiceCorneliu Zelea Codreanu,editorial EVZ,imnuri national - crestine,Ion Cristoiu,legionari,traficant de istorie,Vlad Stoicescu(Acest comentariui a fost postat la editorialul lui Vlad Stoicescu din EVZ, intitulat 'Faptele omenesti ale maestrului Ion Cristoiu', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/faptele-omenesti-ale-maestrului-ion-cristoiu-922685.html) Pentru unii istoria este ca o oglindă. Privesc în ea trecutul și au impresia că li se restituie viitorul. Ori de câte ori...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Mă voi referi la obiectivitate și bună credință …
Mărturisesc că nu pot face acel clasament . Te invit în schimb pe tine , dragă conte ( să nu fim protocolari între noi ! ) să faci o ierarhizare în ce privește obiectivitatea între Ciutacu , Gâdea , Stan , Badea , Ciuvică . Din punct de vedere al libertății de exprimare , poate încerci să faci un clasament și între acei intelectuali nominalizați de tine ( Pleșu , Liiceanu „¦) și aceștia de care pomenesc eu ?
Picasso își propune să deseneze oameni și-i ies vaze . Cel puțin pentru un ochi neavizat . Dar nu aceasta este realitatea : dintre cei ce se uită la tablou unii văd o vază , alții o masă , cei mai puțini au senzația că deslușesc un chip de om devastat de boală și singurul care-și dă seama că-i un om e pictorul . Și atunci unde-i claritatea judecății ? Nu poți fi obiectiv ca un pictor „¦Este o formă frumoasă , o metaforă a unei avertizări : sunt extrem de subiectiv în obiectivitatea mea . Dacă am avea de-a face cu mijlocul dintre plus și minus infinit , de acord , aș putea merge pe un mijloc aleatoriu , îl las și pe Picasso să aleagă „¦Noi aici vorbim despre niște distanțe extrem de apropiate între ele și anume despre moralitatea și acțiunea unor politicieni . Păi aici , dacă nu ești atent , riști să pui mijlocul în afara centrului , să pui centrul în afara cercului , atât de fin trebuie să măsori .
Nu mai departe de zilele trecute am văzut cum d-ul Vanghelie , de ziua lui , , naturel precum brânza de oaie cum îl știm , și-a arătat panoplia de ” vânător ” politic . Printre trofee , stupoare : Ciutacu , Gâdea , Tănase , Hurezeanu ! Înțeleg că evenimentul nu prea a fost mediatizat pe la cele două televiziuni deontologice . Evident , nu dă bine la imparțialitate .
Pot eu , conte de saint germain , să cred în obiectivitatea acestor ziariști ?
Draga Conte,
Intai de toate, „bine ai revenit”.
Din contraintrebarea ta deduc si o pozitionare. Nu ti-o spun ca repros ci doar ca fixare, de ambele parti, a unor partipriuri. Desigur, nu am nicio dificultate sa ma refer la cei numiti de tine. Nu insa in termeni de „obiectivitate” ci de impresie personala. Printre ei este unul pe care nu il pot urmari: Stan. Pe toti ceilalti ii privesc cu simpatia situarii de aceeasi parte a baricadei cu mine si a impartasirii unei mari parti a punctelor de vedere pe care le sustin. Intr-o disputa, mai ales cu un adversar atat de redutabil in malversatiuni ca TB, este foarte greu, daca nu imposibil, sa fii obiectiv.
Imi ceri sa-i compar pe acestia cu Plesu si Liiceanu. E greu si neechitabil sa compari ziaristi cu scriitori. In plus, new entry cu notorietati. Daca vei urmari pozitiile mele fata de cei doi paltiniseni vei constata ca ii apreciez foarte mult ca scriitori (ii citesc si ii citez cand este cazul). Criticile mele la adresa lor vizeaza alte zone de manifestare.
Ma intrebi in incheiere daca sa crezi in obiectivitatea acelor ziaristi?
Parerile tale sunt formate de ziaristi (obiectivi sau nu) sau de ce vezi cu ochii tai (imagini, evenimente)? Chiar ai nevoie de un asemenea raspuns de la mine? Daca da, atunci el e NU. Nici in obiectivitatea lor, nici in a mea, nici in a oricui altcuiva. Nici chiar in a ta.
Tu crezi ca eu privesc la televizor ca sa ma invete unu si altul ce e bine si ce e corect? Ca sa imi fac o opinie privind fraudarea votului la Legea Pensiilor crezi ca am avut nevoie de comentarii, sau mi-au fost suficiente imaginile cu Anastase si Voinescu?
Rolul salutar (pentru mine) al televiziunilor de stiri este acela de a prezenta imagini, de cele mai multe ori incomode pentru putere, si nu de a comenta in talkshowuri acele imagini. Daca ma uit la emisiunile de dezbateri este, in primul rand, pentru a-mi verifica rationamentele si argumentele cu ale altora si nu de a le imprumuta de la acestia.
La intrebari de genul „o fi facut Mircea Basescu trafic de armament?” nu ma conving nici cei numiti de tine ca da, nici Radu Moraru sau Rodica Culcer ca nu. Sunt intrebari cu raspunsul amanat pana la aparitia unor informatii convingatoare.
Complici lucrurile inutil! Eu unul n-am acordat nicio importanta ,,evenimentului” dezbatut cu patos, unul fiind si imberbul stoicescu. Eu as cataloga treaba asta ca o DIVERSIUNE, facuta dupa manual. Adica se ia de la ,,fapt divers” un noneveniment si este supralicitat de presa portocalie interesata de asta. Culmea, se ajunge chiar ca Parchetul sa se autosesizeze!
Faptul fivers: la implinirea a 92 de ani, preotului Iustin Parvu i se canta de cateva maicute un cantec ce-i aducea aminte de tineretea lui legionara. Fac precizarea ca preotul n-a trecut la comunisti, cum multi legionari au facut-o dupa 45, ba dimpotriva! A facut, daca nu ma insel, vreo 17 ani de puscarie comunista!
Ziare ca Excrementul Zilei, Gandul sau RL au inceput o campanie furibunda, acuzand maicutele de apologia legionarismului, y compris fascismului!!! Printre cei cuprinsi de furie a fost si pletosul asta, stoicescu.
Ce face cristoiu? Isi pune masca de intelept si ii admonesteaza pe cei care au aprins valvataia. Asa cum sunt politicieni dubiosi experti in a crea probleme pentru ca tot ei sa le rezolve mai apoi, pozand in oameni puternici, tot asa exista o presa de toata jena care inventeaza nonsubiecte pe care un cristoiu o rezolva!
Ce va urma? Daca diversiunea este serioasa, vazand ca jalnicul stoicescu ii da replica comunistui securist cristoiu, n-ar fi exclus ca telenovela sa continue. Nu va fi la fel de captivanta ca polemica din Adevarul dintre preshu si Patriciu, asta fara discutie…