Dinu Patriciu „“ utopie sau premeditare?
De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative.
Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de neexercițiu, începe să expună teorii despre fenomene mondiale ori, în cel mai aplicat caz, europene.
România, la scara hărții cu care operează orientarea în spațiu a domnului Patriciu, nu se prea vede. Autorul, un adevărat globe „“ trotter ale cărui trasee și articole ratează mai mereu intersecția cu realitățile propriei țări, Â se ambiționează, paradoxal, să fie auzit exact de exponenții acesteia.
Pentru că, e limpede, nu cititorilor obișnuiți ai ziarului Adevărul adresează Dinu Patriciu editorialele sale docte și controversate ci făuritorilor și implementatorilor de strategii politice și economice din România. Aici își caută domnia sa interlocutorii, pe măsura taliei sale de prim businessman național și pe măsura ambițiilor sale de personaj providențial, mereu umbrit de impostori, ageamii și hahalere.
Impresia mea, tot mai consolidată de rezultate și efecte recente ale unor inițiative ale domnului Patriciu, este  că există o neadecvare stridentă între valabilitatea teoretică a susținerilor sale și mediul românesc în care ele ar trebui să funcționeze cu succes. Altfel spus, între ideile bune ale lui Dinu Patriciu și glorioasa lor transpunere în fapt se interpune îndărătnicul popor român.
Nu voi încerca să argumentez cele susținute mai sus referindu-mă la complexele propuneri de măsuri macro-economico-financiare pe care domnul Patriciu le-a avansat în articole anterioare și al căror unic efect practic de până acum a fost un sincronizat râs în nas venit din direcția Guvernului și a Băncii Naționale. Atâta vreme cât aceste măsuri nu vor fi aplicate, nu vom putea ști cât de bune sau utopice sunt.
Voi aminti insă o idee pusă în practică de Dinu Patriciu, care a produs deja niște rezultate pe baza cărora putem evalua.
Este cea legată de emanciparea ziarului Adevărul. Coabitarea, pe aceeași pagină, a unor autori cu opțiuni politice contrare (Liviu Antonesei & Ion Cristoiu, Ion M. Ioniță & Sabin Orcan etc.) deși, în principiu, poate fi lăudabilă, în practică s-a dovedit un eșec. Profitând de jocul echivoc al patronului său între anti „“ Antonescu și, chipurile, pro „“ liberalism, rudimentarul dar perseverentul Grigore Cartianu a reușit, utilizându-și din plin poziția de Redactor Șef, să umple de portocaliu și portocalii acest ziar. Începând cu sine, care ne sancționează zilnic cu articole de o maladivă tendențiozitate, continuând cu echipa de la Dilema Veche (Pleșu, Vasilescu), Cartianu a reușit să facă din Adevărul un bastion al puterii și principala gură de foc împotriva opoziției actuale și a televiziunilor de știri. Ca mulțumire, a devenit un fel de invitat permanent la Nașu”™ și la B1TV, primind astfel recunoașterea și tributul pentru înflăcărata sa „neutralitate” politică.
În aceste condiții cum poate fi calificată încercarea lui Dinu Patriciu de a face din Adevărul un ziar modern, obiectiv și echidistant politic? Un succes? Mă îndoiesc!
Din două una:
sau Dinu Patriciu înregistrează cu Adevărul eșecul tocmai bun pentru a exemplifica caracterul utopic al gândirii sale despre reformă, bazată pe importarea unor modele de succes din alte țări într-o Românie nepregătită,
sau Dinu Patriciu tocmai asta a premeditat, să transforme Adevărul într-o armă anti opoziție, ceea ce schimbă încadrarea din eșec în succes, dar impune și retragerea prezumției de bună-credință.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dinu-patriciu-%e2%80%93-utopie-sau-premeditare/21-09-2011EditorialeAdevarul,Antonesei,Cartianu,Cristoiu,Dinu Patriciu,Plesu De când are ziar și editorial, domnul Patriciu s-a specializat în a susține, cui se mobilizează să-l citească, lecții de politici economice alternative. Lipsit complet de stil, dar nu și de idei, vine săptămână de săptămână la catedra propriei publicații și, cu un aer blazat, cu un verb obosit de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Temele lui Patriciu cu care sunt de acord sunt cele legate de Uniunea Europeana. Marea birocratie care se naste nu face decat sa accentueze criza institutionala din Europa, iar discursurile legate de suspendarea/limitarea suveranitatii suna penibil, in conditiile in care pana si statele din SUA a dreptul sa se desprinda din Uniune daca asta vor. Birocratii vor delegitima forurile europene, care intre noi fie spus si-au demonstrat pe deplin marginirea si vocatia pur birocratica. Autocratia centralista va duce la tesiuni enorme, in care lideri charistmatici si demagogici pot umple scenele regionale cu efecte din ce in ce mai nocive. Berlusconi si Orban sunt niste dragalasi pe langa liderii extremist care pot aparea pe fondul crizei economice si a lipsei de legitimitate democratica. Alte popoare digera greu nereprezentativitatea liderilor. Modelul alternativ la birocratia imperiala este Regatul Unit al Marii Britanii, in care pana si Scotia are parlament separate, fara sa mai vorbim de Canada si Australia. Aceste tari au si moneda proprie, semn al intelegerii profunde a mersului economiei.
Liberalismul de piata este un fundament sanatos, insa cum bine zice Contele aplicat cu o maxima superficialitate la speta romaneasca. In primul rand vorbim de liberalism in contextul migrarii de la un stat socialist la unul democrat. Aici trebuia un plan de tranzitie real, insa aminarea din perioada Iliescu a dus la coruperea totala a majoritatii firmelor. Iar rezistenta cadrelor de partid incapabile si corupte (care mai exista si azi, in context privat!) nu a facut decat sa reduca la zero sansele de reusita int-o economie libera si competitive. Nu are rost sa infirmam diagnosticul, cand medicatia a fost de fapt cea gresita. Pentru a-si tamadui subdezvoltarea cronica, Romania are nevoie de politici publice adecvate si de investiti publice in zonele critice, nu de simularea liberalismului intr-o Europa protectionista, in plina criza mondiala.
Parerea mea despre criza curenta am mai spus-o: nimeni nu si-a facut treaba. Statul s-a substituit sectorului privat si a absorbit capital pentru proiecte publice dubioase, iar „piata libera”, lasata libera de orice fel de reglementare sau chemare la realitate, a inventat profituri acolo unde nu sunt. Iar la momentul declansarii crizei, statele s-au trezit goale, incapabile sa isi exercite rolul lor de garantor si rezerva publica. Nu cred ca are cineva dreptul sa arate cu degetul! Principiile pietei libere raman excelente, cei care triseaza sunt pedepsiti pe termen lung, dar „capitalul” trebuie cehmat la realitate din cand in cand.
Viziunea monetara a Lui Dinu Patriciu e o catastrofa. Leul nu este o moneda falsa, ci este un instrument prin care am evitat catastrofa Greciei. Euro nu este o moneda falsa, ci reprezinta echivalentul monetar al economiei europene. Economia europeana este o relitate, daca ne uitam la volumul de schimburi intre statele membre si la restrictiile tarifare si de circulatie. Faptul ca unele economii periferice nu sunt inca bine conectate (vezi Portugalia si Grecia) sau ca au incercat cresteri in zone false (Irlanda si islanda) nu inseaman nimic. Comparati Texas cu California si Florida cu New York si o sa remarcati diferente cel putin similare cu cele intre Portugalia si Danemarca.
Bref, cum v-am spus, conu”™ Dinu este stimulator. Cateodata are dreptate, cateodata nu, dar mi se pare ca starneste dialog in zonele corecte, spre deosebire de Plesi si Cartarasti.
Ia vezi ce-are fufa asta cu tine?
http://opiniicetatenesti.com/article.php?story=20110924125136837
http://opiniicetatenesti.com/article.php?story=20110924161458423
Aceasta doamna, Mirela Predan, a intrat de cateva ori si pe acest blog si a fost tratata de mine cu toata deferenta. Nu i-am adresat nici macar un cuvant ostil si nici acum, dupa ce am devenit tinta dansei, nu o voi face. Probabil are motive temeinice sa fie atat de agresiva. Eu, neavand niciun motiv sa polemizez cu dansa, ma rezum la a o asigura ca voi citi de fiecare data cu interes ce are de spus despre mine pentru ca efortul de a scrie despre cineva, chiar de rau, merita o minima recompensa.
Dinu Patriciu este un personaj confuz, specific post revolutionar. Nu vreau sa il judec ca om, si nici nu stiu motivatiile lui politice (desi cecul primit de la autoritatile romane in dosarul interceptarilor telefonice il introduce in cercul suspectilor). Ceea ce pot comenta este prestatia lui publica, controversata ca intreaga lui personalitate stralucitoare si aroganta. Este un tip care ma stimuleaza si in mod cert merita citit. Are insa snobismul si aroganat noilor imbogatiti. A celor care s-au imbogatit prin sansa sau rapt, prin ferocitate si nu prin talent. NU ESTE un Branson, un Gates, un Stve Jobs. Nu este nici macar vreun Marius Ghenea, care a facut cateva milioane de euro incepandu-si cariera prin montatul calculatoarelor in Regie. Ramane agatat de niste zone obscure, de niste angajati americani de mare calibru si de niste pomeni deosebite. In sfera politicului nu a avut o evolutie convingatoare. Autoasumata postura de intelept public poate fi provocatoare intelctual, dar nu ajuta si nici nu dauneaza cuiva. Si nici nu poate duce spre vreo demintate in stat, poate doar la alinarea unui orgoliu ranit de ceea ce este pana la urma esec politic „¦
Sfera afacerilor, este deocamdata neconcludenta. Timpul va arata daca are suflu si anvergura. Nu trebuie sa sperie pe nimeni esecul in unele zone (gen presa scrisa, cal mort) sau performanata micro pet imp de criza. UItati-va la KFC, McDonald”™s si altii ca ei. Lucrurile bune nu apar dintr-o data „¦
Insa sunt fericit ca exista un magnat care da bani pentru burse si finanteaza o revista de cultura si nu echipa nationala de dans la bara. Depinde de noi sa filtram ce ne ofera. In mod cert nu se adreaseaza proletariatului.
La intrebarea Contelui, cat se poate de pertinent, parerea mea este EXHIBITIONISM. Nu gasesc nimic coerent „¦
Cu acceptul contelui,voi relua și eu postările mele din Adevărul de azi la articolul lui DP „Utopie sau premeditare?”
(1)Premisele sunt corecte dar concluzia este greșită.Da,capitalismul a evoluat de la economia naturală spre economia de stat,din necesități imperialiste/monopoliste.”Economicul” a devenit o armă de luptă a statelor puternice contra statelor slabe.Aceasta a dus la distrugerea unor întregi civilizații din Asia,Africa și America.Aceasta a dus la războaie mondiale în care „capitalismul”,aliat cu băncile,a obținut victorii contra săracilor(ultima victorie economică și politică:războiul rece și distrugerea comunismului).
2).Dar dezvoltarea tehnologică care a dus la globalizarea activității economice(și implicit politice) duce la schimbarea paradigmei,la schimbarea „regulilor jocului”.Apare imediat contradicția dintre „liberalismul piețelor”(propovăduite de Dinu Patriciu…) și caracterul „de forță” al economicului pe care se bizuie „puterile” economice și politice.Chiar credeți că SUA,Anglia,Franța,etc vor renunța vreodată la atributul de putere pe care îl au?!Nu,niciodată,mai bine război!Deci,domnule Patriciu,pentru viitorul incert și periculos care se întrevede,statele trebuie să fie foarte puternice(economic,militar,politic).Eu m-aș pregăti de război….
http://luptadeclasa.wordpress.com/2011/09/21/ciinii-de-paza-ai-javrei-ordinare/
Îl cunosc personal pe Dinu Patriciu,am avut de-a face cu el în politică.Îi cunosc și familia,părinții,prietenii(care or mai fi…).Un tip orgolios,dificil,cu apucători dictatoriale,ferm convins că el este cel mai inteligent om de pe pământ.Profesional un arhitect de oarecare succes dar care apoi a dat numai chixuri în imobiliare.Singura mare afacere care i-a ieșit a fost Petromidia și recuperarea creanței Libia;celelalte afaceri au fost,sunt sau vor fi falimentare.Politic este aiurea,crede că în politică trebuie să fie ca în afaceri,ceea ce este o dobitocenie.A tot încercat PNL-AT,PL’93,ADA,alianța cu PAC și candidatura lui Manolescu,totul au fost niște fiasco-uri politice.Cu Adevărul a vrut să fie „mogul de media”,dar toate ziarele merg prost;a vrut și TV dar i-a fost frică.Totuși susține fundația Anonimul și un număr de burse.Economic vorbind,este un fel de adept al unui liberalism natural,de felul luptei pentru existență.Campania dusă în Adevărul are scopul de a sensibiliza politicienii și să-i dea o funcție cu care să intre în istorie(de ex.prim-ministru).Un caraghios inutil social,ăsta este masonul-evreu Patriciu.