Diferența dintre „m-am înșelat” și „m-au înșelat”.
(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat „Peisaj dupa isterie”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-peisaj-dupa-isterie-942329.html)
În ultima vreme Mircea Cărtărescu a spus de multe ori că s-a înșelat. Când însă a încercat să explice în ce fel „s-a înșelat”, de fiecare dată a lăsat să se înțeleagă că, de fapt, „a fost inșelat”. El, de bună credință, a judecat și a acționat corect prin prisma propriului set de valori morale însă s-a găsit mereu cineva prin preajmă care să profite de angelismul său și să-l dezamăgească.
A acceptat să se înroleze în corul  polifon, cu solouri de coloratură, al susținătorilor de fosă ai lui Traian Băsescu deoarece TB a condamnat comunismul și a promis reformarea statului; acum își dă seama, cu mâhnire, că Președintele a acționat politicianist și nu din convingere, deci „m-am înșelat” se propune a fi citit „m-a inșelat”.
A fost atașat sincer doctrinei liberale, ideii că țara s-ar putea emancipa prin liberalism dar a trebuit să observe, cu indignare, că greii liberali au cedat unor interese meschine și, în loc să se alăture proiectului grandios al președintelui vizionar flancat de „farurile” ideologice Stoica și Stolojan și de „conștiințele fanion” Voinescu și Baconschi, au ales calea trădării nationale propusă de „bidonul gol” Antonescu și anume sclavia de partid și cruciada antiportocalie. Din nou pentru „m-am înșelat” MC ne propune traducerea de catifea „m-au înșelat”.
Exemplele ar putea continua dar aș fi redundant. Este clar că MC nu are, păstrând proporțiile, tăria lui Dăscălescu de a recunoaște răspicat: „am fost un dobitoc”.
MC, pe lângă mica preocupare de a nu contrapune prea flagrant convingerile sale subiective și realitățile sale convenabile evidențelor României de acum, ne dovedește, prin articole precum cel de azi, că are un pasional meci personal cu cei care-i contestă opțiunile politice, mergând chiar până la ticăloșia de a-i pune la îndoială bunacredință.
Să acuzi tu, ca personaj de expresie, ca apărător (prezumat) și beneficiar al libertății de exprimare, televiziunile și ziarele de crimă cu premeditare nu reprezintă, după părerea mea, o naivă cădere în capcana argumentației pentru proști, cu moguli și tonomate, încropită de Traian Băsescu pentru a-și justifica eșecurile. O astfel de direcționare a vinovățiilor pentru înmulțirea diformităților și monstruozităților din societatea românească denotă ceva mult mai toxic decât scuzabila naivitate: denotă o vanitate mai presus de respectul pentru adevăr și proporții.
Compromisul maxim pe care MC îl poate face în raport cu precaritatea susținerilor sale este să recunoască, cu jumătate de gură, că da, s-a mai înșelat pe alocuri, de fapt a fost înșelat și că nu, nu s-a înșelat nicidecum atunci când și-a stabilit antipatiile și țintele de atac. Antipatii și ținte identice, prin jocul unor mari coincidențe, cu cele ale lui Traian Băsescu, înșelătorul.
Altfel spus: „am fost înșelat dar am avut dreptate”!
https://www.conteledesaintgermain.ro/diferenta-dintre-%e2%80%9cm-am-inselat%e2%80%9d-si-%e2%80%9cm-au-inselat%e2%80%9d/19-08-2011PolemiceAntonescu,Baconschi,Mircea Cartarescu,Peisaj dupa isterie,Senatul EVZ,Stoica,Stolojan,Traian Basescu,Voinescu(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat 'Peisaj dupa isterie', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-peisaj-dupa-isterie-942329.html) În ultima vreme Mircea Cărtărescu a spus de multe ori că s-a înșelat. Când însă a încercat să explice în ce fel 's-a înșelat', de fiecare dată a lăsat...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Related Posts
Comentarii prin Facebook:
@piticul prono:felicitări pentru analiza ta,este o performanță.Ea vine în sensul a ceea ce am mai discutat pe acest forum și anume că încep să se pună întrebările fundamentale asupra trecutului,prezentului și viitorului.În legătură cu textul Dvs am două amendamente:
a)Criza „capitalismului” și a „democrației clasice” este structurală,nu este de conjunctură;ea se datorează faptului că resursele sunt limitate și că la ele au acces toate țările.Criza „capitalismului” se va agrava cu urmarea că drepturile și libertățile democratice se vor diminua.Ne așteaptă probabil o societate de tip „1984” a lui Orwell.
b)Din analiză nu reiese lucrul cel mai important:libertățile individuale și sociale.Inițial,capitalismul și democrația asta vroiau să asigure în primul rând:drepturile și libertățile cetățenești.Iar sloganul clasic era:”pentru a fi liber,omul are nevoie de un Dumnezeu,o patrie,o familie și o proprietate”.
Cred că este nevoie de o nouă filozofie(la propriu!) care să stabilească o nouă paradigmă a societății umane în perioada globalizării.Nu mai este de joacă,totul devine dramatic și contracronometru.
Stiu ca textul e lung si nu e la subiect. Dar e un subiect sensibil si sunt multe elucubratii pe team asta. Am rugamintea sa il publici unde crezi ca e mai bine. Multumesc mult.
KAPITALISM v 2.0
Peste tot geniile si bagatorii de seama prorocesc sfarsitul „modelului anglo sxaon”. Bine, ca proroceau moartea capitalismului acum cateva zeci de ani, iar acum mai bine de zece ani „sfarsitul istoriei” ca, deh, toti trecusera la”liberalism economic” si la pluralism politic, nu mai vorbim.
Daca vrem sa trecem un pic de nivelul mamei omida, sa incercam sa inteleg, cu mintile noastre, daca chiar capitalismul e putred si muribund. Capitalism de stat nu exista, e o birocratie cu tichie, esenta capitalismului e o concurenta loiala si decenta, ceea ce nu are cum sa fie cazul in etatsim.
Capitalismul a fost o inventie social-economica. Ca individual sa capete curaj in investitii, s-a inventat limitarea raspunderii, ca sa nu iti ia portareii patul si masa din bucatarie daca ai un an prost. Capitalul era personal sau al unor asociati, intre care existau relatii de incredere si respect. Daca doreai o sursa de venituri asigurata, aveai bonuri de tezaur, nu biciuiai directorii (sau ii mituiai cu bonusuri) sa faca profituri constante in fiecare an si sa distribuie dividende cum or vrea.
Deci esenta capitalismului este antrepernorul, firma de familie, faptul ca uneori firma de familie era un mamut spune putine. Esenta era coeziunea in viziune si o solidaritate sanatoasa intre patron si angajat, in jurul profesionalismului si al castigului comun. Obiectivul personal al capitalistului era cresterea in timp, si lasarea unui „nume” bun descendetilor (va amintiti obsesivul „si fiul” ?). Esecul insemna sinuciderea iar concedierea era o chestie extrema si cat se poate de obiectiva (fiindca omul era cunoscut in societate), nu bambiliciul corporatist de azi in care se concediaza cativa amarati ca sa se coafeze rezultatel multinationalei si cativa manageri sa ia bonus. Nu exista capital zburand aiurea, in spatele fiecarei sume de bani era cate o figura, care era reasponsabila de ea. Asta inerva grozav pe toti mediocrii, care s-au si facut socialisti apoi, ca musai doar cine fura are bani, chestie care a ramas pana azi.
Acum insa, injectat de politicieni si de filozofi de grija zilei de maine, si in absenta unui sistem cu care sa intre in competitie, pseudo capitalistul se cam abereaza. Actionarii ar trebui sa intelega ca este imposibil sa nu ai si ani prosti, imposibil sa realizezi rate de crestere mari si continue, e un viol al legilor economice. Insa au considerat foarte sanatoase rezultatele, desi scandalurile contabile gen Enron ar fi trebuit sa atraga atentia asura fragilitati modelului de manageri suprarecompensati. Ce a inteles statul a fost sa faca un morman de reguli inutile si birocrati, batranul Patriciu are dreptate aici.
Legatura dintre actionar, deci proprietar si capital s-a subtiat masiv in timp. Fonduri de pensii, fonduri de investitii, brokeri, etc, o gramada de interpusi intre capitalist si capitalul sau. S-a creat o vasta birocratie corporatista care a diluat legatura dintre om si banii sai precum si responsabilitatea celui care gestioneaza banii. Nouriel Roubini se intreba „cat de capitalista e America”, deoarece a constatat puterea disroportionata a managementului in fata actionarilor.
Ciclurile economice, o realitate la fel de concreta ca si mareele, au fost innecate in creditul de consum. Bancile mai silite, mai ademenite, au inchis ochii si au deschis robinetul, anuland sau atenuand in mod fals etapele de oarecare recesiune. Structura de credite din piata indica pierderi masive in caz de recesiune, ce ne facem ? Pompam si mai multi bani! Cand toti fac la fel, iar guru canta superioritatea si certitudinea fericirii financiare eterne, oare poti sa te superi pe prostime ca nu intelege cum e cu cardul de credit, ca isi vindem ani din viata?
Un prieten zicea: piata zice, piata face, etc. L-am intrebat: in definitiv, ce insemana piata? Mai reprezinta echivalentul unor majore schimburi de bunuri, sau sunt niste pustani super inteligenti, care trag un tun la trei zile si apoi fac un chef de pomina in week end? Care speculeaza niste hibe ale unor guverne, pe carte apoi contribuabilii globali le acopera, in beneficial unor magnati oculti si indolenti?
Capitalul devenit practic fara stapan a cam inceput sa umble teleleu. Asat stiam déjà , de la birocatii de dreapta si de stanga. Ce-I drept unii birocartide dreaptazic ca asa e bine. Piticu”™ e de alta parere.
In afara de marii preoti de corporatie,de sfanta tagma a executivilor, capitalul a fost sodomizat de masiv stat.
Am intrebat un prieten: de ce China si nu America Centrala? De ce nu Mexic si Chile, Brazilia? Pai stii, ca aia nu stiu carte! Bazat raspuns. Explicatia e politica: doctrina Monroe cere vecini slabi. In mod clar oursourcingul de activitati economic ear fi intarit mediul economic central-sud american, traditional ostil Americii. In schimb, in China, se egalizeaza lupta intre cei doi campioni ai comunismului: Rusia si China. Curat economica decizie, mai bun un ocean decat cateva sutre de kilometrii de cale ferata!
Intreaga planeta a inchis cu gratie ochii asupra incalcarilor flagrante ale drepturilor de autor din China. In Europa sau in America ar fi fost plaoie de pedepse, China insa e dincolo de asta. Piata libera, conditii echitabile, nu ? Despre ce concurenta globala vorbim, cand China face concurenta neloiala, fura copyright si tine curs de schimb. Cursul de schimb fixat de ani de zile, gratie sistemului politic pocit face China competitiva si pe Chinezi saraci. Iar valuate e pastrata de Banca Centrala a Chinei. Chiar credeti ca asa arata un campion economic ? Sau e un efort de tip Stalin sau Ceausescu, care se va sfarsi prost ?
Cum poate pe termen lung o societate sa prospere cand oamenii sunt adusi cu forta la lucru? Cand statul dicteaza cat sa manace si sa consume ? Flamanzii nu au cum sa fie creativi, sunt de obicei disperati. Plus ca toata industrializarea Chinei se indreapta spre doua teluri: infrastructura si inarmare. Daca miracolul Chinez ajunge si in casele majoritatii chinezilor, miracolul sa cam terminat. Pentru ca acest capitalism a adus bunastare mai multa la mai multi oameni decat oricare alt sistem , dupa asta poti recunoaste capitalismul adevarat. Cate un pic de capital pentru fiecare, ca ala bun ajunge la toti „¦.
Toata lumea critcia SUA pentru deficitul creat de armata. Mai sa fie! Au fost sifonati bani de buget marilor corporatii pentru inarmare si se finanteaza in mod artificial o casta. Misto. Ceea ce insa criticii europeni uita sa mentioneze este ca exact acleas lucru se intampla si la ei acasa, la o scara mai mica. Banii ajunga la corpoaratii nationale, cu conexiuni politice. Spre deosebire inse de SUA, care are o armata ADEVARATA, europenii au niste surogate, care sunt mai mult decorative pe capurile d elupta actuale, gen Afganistan san Irak. Nu sunt doar razboiele SUA, sunt razboaie globale. Europa ar fi fost de mult maturate de pe harta de Rusia daca nu ar fi fost gigantul American. Europenii fac afaceri profitabile cu China si lumea araba, dar cine si-a investit resursele pentru a mentine o atmosfera cat de cat decenta? Nu Europa, militar vorbind s-a refugiat convenabil sub scutul American, spre a-l vorbi dupa aia de rau, in frumoasul stil pe care il credem exclusive romanesc?
Insa asta e cel mai bun model economic Model economic german e celebru pentru faptul ca nu functioneaza decat in Germania. Ardelenii nostalgici pot sa inisiste asupra meretie si civilizatiei teutone, dar statisticile arata clar ca cel mai ridicat procent de esecuri in fuziuni si achizitii vine de la multinationalele germane. Daca modelu”™ e asa de bun, de ce nu il adopta si altii? De ce hispanicii au tot un model de tip liberal in America de Sud, chit ca politica lor e populista?
Modelul francez e mult mai patetic. Si la nemti intregul stat e axat masiv pe sprijinirea corporatiilor (cercetare, diplomatioe, etc), dar la francezi statul isi sufleca manecile si repara firmele. Basca cu political incearca sa le creeze piete captive in lumea araba, in timp ce la nemti si anglo saxoni doar deshide niste usi.
Bref, nu incercati sa imi explicati despre cat de naspa e modelul liberal. A fost insa aplicat cun nu trebuie si cu cine nu trebuie. Modelul liberal ale limitarile si conditiile sale, care daca nu sunt respectate, nu functioneaza satisfacator. Vinovati sunt care au abuzat sistemul si acum inventeaza cai verzi pe pereti pentru pastrarea puterii politice si economice.
Paradigma noului capitalism este sacrificarea antreprenorului in favoarea bancii.
Despre KAPITALISM 2.0 nu pot sa va spun prea multe, decat ca sunt sigur ca va veni. Are de-a face foarte mult cu informatia (internet), cu educatia (selectarea celor intradevar talentati), cu responsabilitatea (o vizibilitatea decent si sanatoasa in mediile economice, culutrale si politice), cu o atitudine mai sobra supra vietii si asupra banilor. Etapa sclavilor de corporatie, a superstarurilor financiare adolescentine si a hipsterilor carora munca le distruge individualitatea si miraculosul eu a trecut. Echivalentul economic al lui Gingis Han déjà a rupt usa de la castel.
Esential este refedinirea rolului statului si al particularului, de obicei in defavoarea statului.Triumfalismul etatistilor, care trambiteaza „noul capitalism” si „a treia cale” e fara fond. In vasta majoritate a statelor lumii, principalul vinovat de criza este statul, care si-a asumat obligatii pe care nu le poate onora. Cu niste aparate de stat echilibrate si flexibile, criza ar fi incetat de mult. Bancile s-au stabilizat, lumea insa nu.
Nu sunt un fan al Dlui Patriciu. Statul minimal, libertarianismul, privatizarea fara limite sunt probabil filozofii atragatoare (si ipocrite, cand vin de la un om care a facut milioane din afaceri cu statul) dar nu sunt seturi de masuri concrete. Insa are dreptate: europa, asa cum e ea, e o reteta de dezastru politic. Sfantul imperiu franco german e la apogeu economic si politic. Statul care dirijeaza economia si dirjeaza bunastrea este intr-adevar o buna protectie la socuri, dar devine un balast mortal in restructurarile ce trebuie facute. Cazul Gerciei e cel mai graiotor, statul a tarat tara in dezastru. Franta si Germania stau inca pe economii puternice, dar cate vreme se poate discuta de economii puternice cand vorbim de criza globala si de competitii din toate partile globului? Adevaratii campioni ai ultimilor 10 ani sunt BRIC si tarile emergente, nu achilozatele state europene. Constructi a la care lucreaza fantele franco-german si gospodina teutono-STASI seaman mai degraba cu birocratia austro ungara decat cu un common wealth European. In fata pericolului, ne inghesuim unii in altii, dar cei mari vor sa domine. Alegere gresita. O minima cultura politica ne duce cu gandul la ce a ramas din Imperiul britanic, si slava Domnului, a ramas! Canada, Australia, Scotia (nu radeti, Scotia are parlament propriu!) plu influenta din ce in ce mai puternice in India si China. Relatiile cu fostele colonii din Africa, economice si politice, se amelioreaza in urma falimentului exportului de revolutie. Iar cea mai mare putere globala Amaerica pana la noi calculi se considera „verisorii” lor. Raspunsul Sfantului Imperiu franco german? Vorbesc pe sleau de „limitarea suveranitatii” unor state mai mici si mai „neperformante”, pentru un scop maret! Care o fi acela? Stabilitatea euro, nivelul de trai al francezilor si germanilor? Nu au priceput nimic, America supravietuieste si prin devalorizarea dolarului, dar Europa se culca pe lauri in fata competitiei asiatice. Iar tarile mici au acceptat cu entuziasm trecerea la o moneda gestionata din exterior, deci déjà au acceptat oarecare limitari ale suveranitatii. Distrugem economiile mai mici pentru fondurile de inevestitii din Franta si pentru pensiile din Germania? Prost grup, v-o spun pe sleau!
Sincer, am fost tot timpul contra suspendarii presedintelui. Nu intentezi proces penal unui angajat obraznic si necalificat. Insa incep sa ma intreb foarte serios daca acceptarea sau chiar simpla propaganda a conceptului de limitare a suveranitatii nu se incadreaza la „tradare de tara”.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9839140-basescu-vrea-statele-unite-ale-europei-fara-cedarea-suveranitate-europa-nu-mai-putere.htm
Efectul imediat al unei „reorganizari” si „limitari” va fi trecerea Transilvaniei sub dominatie maghiara. Ungurii au, spre cinstea lor, un lobby foarte puternic si sunt ascultati la Bruxelles si Berlin. Iar ardelenii, exasperate de criza si manipulate masiv de filierele prezidentiale au gasit pe „mitici” tapi ispasitori, fara a sesiza neoiobagia la care sunt impinsi de un presedinte care ar vinde-o si pe ma-sa. Ardealul e o necesitate economica pentru Ungaria, nu una istorico-civica. Au datorii mari, singurul mod in care pot din nou sa prospere si sa se joace de-a nobilii rasati este sa aiba macar o parte din iobagi din trecut. Dar ma rog, e traba transilvanenilor daca il voteaza tot pe marele sclavagist.
Si fiindca am vorbit de neo iobagie, au cazut mastile, presedintele VREA Rosia Montana. In dulcele spirit fanariot care guverneaza partidul votat masiv de ardeleni, PDL, dorim investitia de la Rosia Montana, ce conteaza ce va urma! Dupa noi potopul!
http://www.mediafax.ro/main-story/comentariu-lumina-de-la-bruxelles-si-raiul-romanesc-8631079
Concluzia trista este ca avem un presedinte otravitor si trdator, intr- o perioada cand se fac din nou cartile. Si nu este de loc sigur ca vom scapa de el prea curand.
Despre „rezistenta prin cultura” a lui Cartarascu, Plesu Liiceanu & Co, cred ca cel mai dur dar meritat comentaiu l-am gasit comentariu de aici „“ ce-I drept, era vorba doar de Plesu. Halucinant este insa ultimul post, despre interviul DIN AUSTRIA al d lui Plesu.
http://moshemordechai.wordpress.com/2011/08/15/prea-mult-maro/
Reiau și eu postarea din EvZ(dacă nu mi-o cenzura-o contele…) la articolul aceluiași Cărtărescu:
Ce tupeu are acest individ numit Cărtărescu!Auzi,domnule,cică intelectualii au fost ostracizați de media,că elitele au fost bătaia de joc a mogulilor,că artiștii suferă că nu pot să se exprime.Mare hahaleră.Păi autorule,voi,pupincuriștii lui băSSecu,nu sunteți pe toate TV?!Nu voi,de bunăvoie și nesiliți de nimeni,sunteți autorii celui mai scârbos cult al personalității închinat marelui vostru idol băSSecu?!Nu voi,pentru 40 de arginți ați trădat deontologia profesională,ați trădat interesele poporului și ale națiunii,ați trădat chiar și statul român?!Tot voi vă lamentați,nenorociților?!Ar trebui să fiți îm…..ți ca animalele sălbatice,că fiarele cele hămesite,fiindcă VOI sunteți trădătorii de neam și țară.