Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Traian Băsescu este un impulsiv, un impetuos, o acumulare cu cota de retenție mereu aproape de radier. E suficientă o ploaie scurtă de vară ca să se umfle, să se învolbureze și să dea pe-afară.

Firea asta i-a adus nenumărate necazuri (și lui dar mai ales nouă, ca popor) dar și succese remarcabile în cariera politică. Oamenii l-au votat pentru că e bătăios și nu dă înapoi, dușmanii l-au evitat știindu-l în stare de orice. Intrigant, răzbunător, lipsit de scrupule când e-n primejdie, Traian Băsescu pleacă în orice luptă de la ideea că fiecare adversar are ceva de pierdut la care ține mai mult decât la iluzia victoriei. Și nu uită ca, prin fiecare gest războinic, să-l avertizeze: mă cunoști, ști că voi merge până la capăt. Chiar ești dispus să pierzi totul?

Vasile Blaga se plasează la polul opus. Interiorizat, calculat, defensiv. Nu-mi amintesc vreun gest spectaculos al acestuia, în care să-și asume cu temeritate o miză majoră și un risc personal pe măsură, în care să joace tranșant pe o carte incertă. Este genul de combatant de stat major care, detașat într-o acțiune de tranșee, se deranjează brusc la stomac.

Nu am crezut niciodată în speranțele subversive pe care adversarii lui Traian Băsescu și le puneau în Vasile Blaga. „Buldogul”, „ghimpele din coasta președintelui”, sunau mai degrabă a apelative născute din auto-amăgire decât a etichete lipite pe un produs conform. Nici măcar la umiliri de calibru (mătrășirea de la Interne, expunerea în pandantiv a numelui său la decolteul corupției din vămi), „ferocele” nu s-a aplecat să ridice mănușa ce i-a șfichiuit fălcile. S-a păstrat într-o prudență lașă, șezut pe labele din spate și mârâind printre buzele aproape imobile câte o replică sibilinică de genul „n-am auzit că dl. Boc ar intenționa să-și dea demisia”.

Asta este toată opoziția lui Blaga la Băsescu, maximum de frondă ce poate el produce. Sub pretextul că ar fi adeptul unui alt tip de luptă, cu așteptatul la cotitură și trasul preșului de sub picioare, s-a resemnat de mult să nu insemne altceva decât o perpetuă și neîmplinită amenințare.

În ultimele zile, grație miopiei unor gazetari și analiști, frenezia președintelui de a trece trenul, fără macaz, de pe o linie pe alta ne este prezentată ca o încleștare de forțe, ca un macrameu de manevre, în vederea anihilării lui Blaga. Dar Blaga e deja anihilat de propria lașitate. Și Băsescu știe prea bine asta. A știut-o de la început. Nu de Blaga îi e lui acum. Poate, până la un punct, de ceea ce cred alții că ar putea fi Blaga. Dar se vor lămuri și aceștia (dacă nu s-au lămurit deja) văzând ce încasator perfect și fără replică le este liderul de la coteț.

Lui Băsescu îi este de pielea lui, în pericol a fi expusă în băț, peste două săptămâni, după congresul UDMR-ului.  Știe foarte bine, de la servicii, ce au aceștia de gând să facă după Congres și incearcă să inventeze la repezeală ceva, să-i întoarcă. Poate o ofertă cu mai multe posturi de ministru într-un nou guvern, poate un prim-ministru cu altă limbă maternă decât româna, poate un PDL nescindat după alegeri, poate… poate…

Contele de Saint GermainEditorialeCongresul UDMR,Emil Boc,Primul Ministru din umbra,Traian Basescu,Vasile BlagaTraian Băsescu este un impulsiv, un impetuos, o acumulare cu cota de retenție mereu aproape de radier. E suficientă o ploaie scurtă de vară ca să se umfle, să se învolbureze și să dea pe-afară. Firea asta i-a adus nenumărate necazuri (și lui dar mai ales nouă, ca popor) dar...Blog politic si polemic