Consecvență sau obtuzitate?
După multă vreme a apărut în dezbaterea publică un subiect în care cele două blocuri media, probăsist È™i antibăsist, dramatic antagonizate în ultimul deceniu, par a fi în consonanță: cazul Ritzi. N-aÈ™ băga mâna în foc că singura explicație este cea declarată: compasiunea. Or exista È™i alte motive, fiecare tabără cu ale ei dar, din moment ce rezultanta coincide, merită a ne întreba: oare nu ne aflăm în fața unui bun prilej de a începe o mult aÈ™teptată reconciliere națională? (mai mult…)
Planul de rezervă al lui Traian Băsescu: sinuciderea
Se pare că prohibiția a fost ridicată. De-acum e liber la prădători. (mai mult…)
Cum se jură unii și azi că găinile pot naște pui vii!
Orice balivernă ai spune, de tembel ori de plin de ifose ce ești, poți brava intelectual cu explicația lui Ion Cristoiu: "Am acceptat aceste știri pentru că se încadrau în viziunea mea satirică asupra României. Sunt știri care se încadrează în viziunea mea de țară veselă, de veselie generală". V-ați dumirit, după titlu, la ce gen de știri se referea Maestrul. (mai mult…)
Când dosarele ajung la Înalta Curte de Casație și Justiție
Există dosare și ... dosare. Nu mă voi referi în cele ce urmează la dosarele care ajung spre judecare la ÎCCJ pe calea firească a procedurilor juridice. Acestea pun destine de muritori de rând în mâinile unor îndumnezeiți laici care, creștinește sau nu, capătă drept de viață și de moarte asupra celor pe care-i judecă. Cât e de drept sau moral este acest lucru, rămâne un subiect complex pe care nu îmi propun eu să-l dezbat acum și aici. (mai mult…)
Basescu „“ terminatorul copiilor săi
Sintagma "justiția lui Băsescu" seamănă, pe zi ce trece mai îngrijorător, cu sintagma "patul lui Procust". Substanța de impostură a primei construcții lexicale aproape că depășește legenda de cruzime a celei de-a doua. (mai mult…)
Dorin Tudoran
Zilele trecute am primit una dintre recompensele neașteptate și prea puțin meritate pentru aventura de a ține, cu destule eforturi, acest blog. Mi-a postat un comentariu, la un articol recent, scriitorul Dorin Tudoran. Nu știu dacă pentru vizitatorii de-aici, mulți dintre ei încă nenăscuți în 1984, numele domniei sale stârnește vreo emoție aparte însă, pentru mine, înseamnă foarte mult. România comunistă a cunoscut puțini dizidenți care au avut curajul să-și joace libertatea, chiar viața, în lupta inegală cu securitatea ceaușistă. După Paul Goma, în anii "™70, Dorin Tudoran a fost al doilea scriitor român notoriu care l-a înfruntat pe Nicolae Ceaușescu, nu doar în față dar și public. Au mai urmat Mircea Dinescu și Doina Cornea, la fel de importanți și dragi mie, care să completeze o listă dezesperant de scurtă pentru latentul popor român, atât de greu de declanșat când vine vorba de mizele sale majore. Referitor la lupta…
Sincronizarea complicilor
Potlogarii sunt oameni care au nevoie, mai mult decât alții, de sincronizare. Operând precumpănitor cu minciuni și cu scenarii de îmbrobodire, ei trebuie să-și acordeze declarațiile astfel încât să evite a se înfunda, reciproc, prin neconcordanțe. (mai mult…)
Plutonul de execuție
Privind la valul de ipocrizie care inundă clasa politică din România atunci când vine vorba de justiție, simți că subiectul ascunde mize mult mai viscerale și mai puțin filozofice decât cele nobile, declarate oficial. (mai mult…)
Dacă aș fi, pentru o clipă, sfătuitorul Elenei Udrea
Ce urmează este un capriciu de matematician. În fața unei situații date îngheț totul, privesc labirintul și îmi propun să caut ieșiri, dacă acestea or exista. Căutare depersonalizată, sprijinită pe logică și intuiție atât cât ipotezele permit. (mai mult…)
Cristoiu versus Cristoiu
Acum două zile am comentat un editorial al lui Ion Cristoiu intitulat "Traian Băsescu È™i-a apărat cei zece ani de PreÈ™edinție, puÈ™i la îndoială de Spovedaniile Elenei Udrea". Mă frapase diletantismul, agramatismul și tonul rechizitorial ce marcau acel text. (mai mult…)