Băsescu ne sfida prin discurs. Iohannis, prin tăcere
Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului. George Bernard Shaw Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită mai puțin memoria, acordând astfel un spațiu confortabil imaginației. Asta nu înseamnă însă că laconismul, care la limită devine tăcere stearpă, poate fi calificat, în orice situație, drept virtute. (mai mult…)
Anticorupție, anticorupție. Intransigență, intransigență. Dar cu Băsescu ce faceți?
Laura Codruța Kovesi a devenit un fel de Jeanne d"™Arc a asediului anticorupție din România. Cineva o ține cablată non-stop la înalta tensiune a ingineriilor de milioane de euro cu care se îndeletnicesc onorabilii noștri politicieni și, de atâta neodihnă, de atâta supra-sarcină (deloc uterină din păcate pentru ea), a căpătat în ultima vreme un tremur nervos și la voce È™i la mâna cu care încondeiază destine. (mai mult…)
Falimentul democrației. Opriți-vă! E prea de tot!
ComuniÈ™tii s-au împiedicat în democrație mai puțin decât capitaliÈ™tii. Ei au tratat oamenii ca pe roiuri de termite, disprețuindu-i È™i nesocotindu-le drepturile. Când era vorba de războaie, îi exploatau fără mila È™i menajamente, ca pe uneltele de unică folosință. Când incomodau, îi stârpeau în vrac. Grămada burghezo "“ moÈ™ierimii: la canal. Grămada elitelor intelectuale: la Sighet, PiteÈ™ti, Gherla. Și tot aÈ™ (mai mult…)
Ce aștept eu de la DNA?
DNA s-a definit în ultimii ani ca pilon al luptei anticorupție. Pilon, adică stâlp de rezistentă. Ca să țină piept hoției, minciunii, folosirii statului pentru jefuirea statului. Jefuirea statului de către cine? Păi de către puternicii zilei, evident! Vremelnici dar lacomi. Imorali dar mustrători. Obedienți cu sfinții dar nemiloÈ™i cu "žpendinții". Offf! (mai mult…)
Haznaua È™i parfumeria, Băsescu È™i democrația
Maimuțoiul ăsta, îmbătrânit în rele la umbra meșei zburătăcite, nu se potoleÈ™te odată în a ne asfixia cu judecățile lui putrefacte. AÈ™a ne trebuie, dacă în loc să răspundă în fața procurorilor È™i să fie împins spre hibernare de iarna unui deceniu penitenciar, înghițim să fie invitat la interviuri È™i să fie lăudată justiția care-l îngăduie liber. (mai mult…)
O zi neagră. Norul radioactiv se întoarce!
Și când spun asta nu mă refer doar la revenirea lui MRU în nucleul dur al politicii noastre sforiste ci la tot ce ascunde această manevră. Klaus Iohannis are un plan. În care MRU este folosit ca monedă de schimb pentru Predoiu. (mai mult…)
Să fie Sebastian Ghiță „žbuturuga mică”?
Personaj enigmatic, până într-acolo încât chiar È™i necugetatul imprecator Traian Băsescu îl porcăia cu prudență, recunoscând plin de invidie că îl consideră exponentul unui diabolismul de tip nou, bazat pe o inteligență subtil adaptată la prezent, Sebastian Ghiță pare a-È™i fi pierdut brusc din puterile paranormale. (mai mult…)
În fine, un politician redutabil la orizont
Când domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a despărțit de PNL, migrând cu o mână de liberali nu foarte reprezentativi spre grupul lui Victor Ponta aflat la putere, l-am criticat vehement. Credeam, la vremea aceea, în Crin Antonescu È™i în determinarea lui de a-mi reprezenta interesele până la capăt. M-am înÈ™elat! Nu a fost prima oară, dar am un avantaj: recunosc. Acord necondiționat prioritate realității, atunci când aceasta îmi contrazice, cu argumente imbatabile, poziționările de moment. (mai mult…)
Războiul forțelor negre sau părțile bune ale fatalității
În momentul în care dezlănțuirea unor forte negre te copleșește, punându-te în condiția castelului de nisip când vine valul, nu-ți rămâne decât să încerci a folosi fărâmele de luciditate la care mai ai acces, pentru a căuta părțile bune ale fatalității È™i a încerca să mai tragi mici foloase de pe urma lor. (mai mult…)
Coldea, Kovesi, Stanciu „“ o tripletă mai tare ca turcii
Marii oameni politici îÈ™i câÈ™tigă renumele în războaie adevărate, nu în gâlcevi de operetă. Margaret Thatcher, ca să devină "ždoamna de fier", a trebuit să ordone declanÈ™area Războiului Malvinelor celui mai conservator parlament din lume. Și-a jucat cariera, pe această carte sângeroasă, cu o energie venită cu siguranță din istoria neamului ei. De la Regina Fecioară, de la amiralul Nelson, de la Winston Churchill. (mai mult…)