Mihăieș – un propagandist fără voie al lui Zelea Codreanu
Uneori, a contesta fără cap ceva se transformă în propaganda perfectă în favoarea acelui ceva. Este ceea ce a reușit ieri acest Haplea al reacțiilor necontrolate, acest heirupist visceral care este Mircea Mihăieș, prin editorialul său din EVZ intitulat "Flirtând (porcos) cu istoria". (mai mult…)
Cu editorialul la ciordeală „“ Mircea Mihăieș
(comentariu postat la articolul lui M Mihăieș din EVZ intitulat "Flirtând (porcos) cu istoria", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Poate domnul Mihăieș are dreptate. Nu mă pricep într-atât la mișcarea legionară și la Zelea Codreanu încât să pun note la disciplina asta. Dar mă pricep la caractere și știu că din caracter vine credibilitatea. Or, sub acest aspect, MM este grav vulnerabil. (mai mult…)
Revenire asupra unei sincronicitati
Am semnalat in postarea anterioara, "Singuratatea matematicianului" (2), o interesantă sincronicitate. Revin asupra subiectului. (mai mult…)
SINGURATATEA MATEMATICIANULUI (2)
Cu o saptamana in urma, pe 12 decembrie 2010, va propuneam, ca lectura de duminica, discursul de receptie la Academia Romana al matematicianului Solomon Marcus. Mai mult, publicam pe acest blog o prima parte a acestui discurs, promitand continuarea duminica viitoare. Adica azi. (mai mult…)
Cu catalogul printre editorialiști
REVISTA PRESEI DE SAMBATA În completarea comentariului "Noroc cu Mihăieș, Cărtărescu și Pleșu" , astăzi, la Revista Presei, vă propun și un raid tabelar printre outsideri. Dacă forma asta o să vă placă, voi încerca pe viitor să o dezvolt. (mai mult…)
Noroc cu Mihăieș, Cărtărescu și Pleșu
REVISTA PRESEI DE SÂMBÄ‚TÄ‚ Săptămâna asta am fost salvat de Mihăieș, Cărtărescu și Pleșu. Pe primii doi i-a apucat din nou combativitatea anti "“ opoziție ceea ce pentru mine înseamnă o stimulare a energiilor creatoare. Mi se pare o comportare atât de deviantă să te pretinzi intelectual, așa cum o fac cei doi, și să te învolburezi asupra opoziției când se dovedește pe zi ce trece că puterea face numai ce-o taie capul, încât nu mă pot abține să nu-i defer zeflemelei publice. (mai mult…)
Băsescu și selecția valorilor
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian, intitulat "Trist este că Băsescu voia să o facă prim-ministru", ce poate fi citit accesand linkul ) De când tot taie și spânzură prin republicuța parlamentară (?), domnul Băsescu și-a cam devoalat și epuizat secretele succesului. Acum, că lumea s-a prins de ele, nici secrete nu mai sunt și nici succes nu prea mai aduc. (mai mult…)
Cărtărescu linge priza
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat "De la literatură la lătrătură", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Titlul mi-a fost sugerat de trimiterile canine ale editorialului domnului Cărtărescu, asociate imaginii din adolescență a unui cățeluș a cărui primă deplasare, odată coborât din coșulețul alăptării, a fost la cea mai apropiată priză din cameră. Priza era jos, la nivelul lui, și a lins-o. Atunci, terifiat de ce s-ar putea întâmpla, am fost pentru o clipă la fel de paralizat în reacții ca și acum. (mai mult…)
Rebelul de la Evenimentul Zilei
(comentariu postat la articolul din EVZ al domnului Vlad Stoicescu intitulat "Iuda pedelistă vinde România pentru Monica Ridzi", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Textul de mai jos este o versiune adaptată a comentariului "Cazul Ridzi "“ vinovații și Victima". Domnul Vlad Stoicescu joacă rolul rebelului în redacția disciplinat "“ coristică a EVZ. Uneori, ca în acest editorial, își permite chiar să renunțe la muniția de manevră în favoarea celei de război, Â ținând arma îndreptată, telegenic, spre PDL. (mai mult…)
Cazul Ridzi: vinovații și Victima
(comentariu postat parțial la articolul din RL al doamnei Sabina Fati intitulta "Blatul pentru Ridzi", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Doamna Sabina Fati de la Romania Libera nu intră de obicei in atenția mea critică. Este, în corul pro "“ băsescian, o voce joasă, de acompaniament bazal și cam atât. Neavând ieșiri la rampă cu solouri de coloratură unde să exhibe tupeu și grobianism, ca Mircea Mihăieș, ori câmpi bătuți cu grație literară ca Andrei Pleșu, nu mă enervează îndeajuns pentru a-mi stârni comentarii. (mai mult…)