Supliciul de a fi deştept la comandă
În ultima vreme scriu mai rar. Nu mai am subiecte care să-mi bată violent la uşă, să dea în clocot, să vrea afară. (mai mult…)
Putin, clarviziunea şi păturica
O invazie se pregăteşte îndelung. Invadatorul imaginează, analizează, evaluează: când, cum, unde. Sunt decizii şi atuuri care îi aparţin şi care, din start, îi conferă un avantaj major: elementul surpriză. (mai mult…)
Justiţia, prostituata venerică a României
Războiul, vremurile agonice, moartea ca ameninţare cotidiană generează întrebări grave. Cei care mai pot gândi cât de cât cu capul lor reiau acest exerciţiu specific speciei umane pentru a căuta explicaţii pe cont propriu, căci în explicaţiile oficiale şi generaliste nu mai au încredere după atâtea dezamăgiri. (mai mult…)
Turma liberală
„Poporul este o turmă de animale sălbatice care ascultă de biciul dresorului” Lenin Mi-am reamintit în aceste zile două imagini oribile, de profundă degradare umană şi de extremă umilire de sine de la ultimul congres al PNL: (mai mult…)
Greţoasa preşuială românească
Suntem inegalabili când vine vorba să ne facem preş. Dinaintea cuiva ori dinaintea a ceva care nu pretinde gândire liberă ci doar supunere oarbă. (mai mult…)
Planul nuclear al lui Putin
Cu puţine excepţii marii dictatori s-au dovedit, la pierderea puterii, nişte laşi. Dispreţul pentru viaţa altora nu conduce neapărat la dispreţul pentru propria viaţă. Ba dimpotrivă! (mai mult…)
Cu mass-media la război
Întâi o precizare: în acest articol înţeleg prin “presă”, prin “mass – media”, tot ce oferă un produs publicistic: televiziuni, ziare, bloguri, platforme media. (mai mult…)
Recunosc, am greşit!
Mi-am închipuit că toţi cei ce vor intra pe acest blog vor respecta nişte reguli elementare de politeţe şi de dialog. Recunosc, am greşit! (mai mult…)
La război timpul se dilată
Le style c’est l’homme même Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon, (1707 - 1788), naturalist, matematician, biolog, filosof şi scriitor francez Când asupra sa se abat nenorociri precum cea prin care trece partea noastră de planetă astăzi, omul comunică mult mai intens cu sufletul său decât în vremuri calme. În astfel de momente el se întoarce spre credinţă ca ultimă speranţă de revenire la normal şi spre valorile spirituale (cele pe care le are, câte sunt) ca singura avere ce nu-i poate fi luată cât încă este în viaţă. Oamenii se roagă azi mai mult decât acum o săptămână. Iar imensa lor majoritate, indiferent de ţară, de religie, de preferinţe politice se roagă pentru PACE. Să fie proşti cu toţii? Inculţi, retardaţi, inepţi, spălaţi pe creier, incapabili de a înţelege istoria şi firea umană? Privesc la suferinţa şi disperarea sutelor de mii de refugiaţi din Ucraina şi…
Câteva răspunsuri şi nedumeriri
Nu pot să spun că mă lasă indiferent sau că mă amuză valul de acuze pe care l-a stârnit articolul meu despre războiul din Ucraina. (mai mult…)