Nervozitate și repoziționări

Săptămâna care tocmai se încheie a marcat un frison și o creștere bruscă a pulsului scenei politice românești. Mulți analiști, luați prin surprindere, s-au grăbit să pună acest puseu pe seama acumulării unor tensiuni cauzate de amplificarea protestelor sociale pe binecunoscutele teme ecologiste și de protecția animalelor precum și pe seama proliferării neînțelegilor din USL, mai ales în teritoriu. (mai mult…)
continuare...

Câtă ipocrizie

A fost schimbat un procuror șef de la DNA pentru că i-au expirat cele două mandate pe care i le permitea legea. Tragedie galactică, ce să spun! Eschil, Sofocle, Euripide ar da în gălbinare de pizmă să vadă corurile noastre elegiace, mai ceva decât pe vremea lor, patetizând prin redacții de ziare și televiziuni, jelind împilarea justiției române, asaltând cerul și Comisia Europeană cu vaierele lor apocaliptice, cu șuierăturile lor dispeptice. (mai mult…)
continuare...

De la prostituție la prostie

Condamnarea lui Dan Voiculescu de către instanța de fond (prima din ierarhia de trei, cel mai ușor de manipulat fiind formată dintr-un singur judecător) a consolidat percepția aproape generală că Scaraoțki cu meșă și-a băgat adânc nu doar nasul chitinos dar și coada ca o bidinea de spoitor de putini în această poveste cu polițe și harpii. (mai mult…)
continuare...

Dialogul surzilor

Motto Dialogul este doar un pretext pentru a ne face ascultați! Trăim într-o societate nevrotică. Suntem agresați din toate părțile, la foc  continuu, de anomalii ce ne țin sub o permanentă biciuire a amenințării. Starea de veghe compulsivă înlocuiește starea de somn profund, gândurile năvălesc haotic, se contrazic, se încaieră, se fragmentează, se izgonesc unele pe altele. Aproape am uitat ce înseamnă reveria, deliciul scufundării în sine, privilegiul condiției de ființă ce-și poate construi singură fericirea în loc de a o cerși altora. (mai mult…)
continuare...

Pe scurt…

Am fost plecat, pentru o săptămână, în vacanță. Fără computer, fără mobil, într-o țară normală în care oamenii nu discută despre politică mai mult decât despre vreme, nu sunt scindați, la nivel macro, în tabere inamice, nu sunt devorați de sentimente mutilante, nu trăiesc pentru a-și vedea dușmanii pe năsălie. (mai mult…)
continuare...

Tare moale

Am urmărit-o multă vreme cu plăcere pe doamna Lelia Munteanu de la Gândul.  Îi apreciam stilul perfuziv, de scos cititorii din catatonie. Mai ales că, țara fiind ruptă în două de apucăturile de satir (luați-o cum vreți, cu i din i sau cu î din i) ale știm cu toții cui, destui aleseseră ca în judecățile lor politice să prefere elasticității de a jongla cu argumente rigiditatea ideilor fixe și a clișeelor. (mai mult…)
continuare...