Precizare
 Referitor la identitatea reală a bloggerului @InimăRea:
În luna mai 2011, pe blogul meu a avut loc următoarea succesiune de comentarii la articolul pe care-l publicasem sub titlul „Despre providențialul disimulaților”:
| Oana  |
Submitted on 2011/05/11 at 01:23 | In reply to Contele de Saint Germain.Sunteti cumva poetul Nicolae Turtureanu, stimate domn? |
| Contele de Saint Germain  |
Submitted on 2011/05/11 at 07:55 | In reply to Oana.Nu, nu. Mai incearca! |
| Oana  |
Submitted on 2011/05/11 at 14:46Nu, Conte, nu la dvs. ma refeream. L-am intrebat pe domnul care isi spune InimaRea daca este poetul/scriitorul Nicolae Turtureanu. Pe ce ma bazez? Pe ceea ce a spus odata dl. Cristian Teodorescu referitor la o recenzie a unei carti facute de Liviu Antonesei (in revista „Timpul”.) |
| Oana  |
Submitted on 2011/05/11 at 14:59Scuze! Am incurcat persoanele. Este vorba despre Tudor George: http://timpul.ro/ro-numar-pdf-ianuarie-2010-87.html |
| InimaRea  |
Submitted on 2011/05/11 at 20:40 | In reply to Oana.Da, despre mine era vorba acolo. |
Â
Inițial Oana vorbește de Nicolae Turtureanu.  Acel nume l-am reținut, întărit de confirmarea din final a lui InimaRea și de faptul că, intrând pe linkul oferit de Oana, am găsit, la pagina 6 a revistei Timpul  indicată,o recenzie a volumului „Dubla cetățenie” al lui Nicolae Turtureanu.
Ulterior InimaRea a marturisit ca e moldovean, ca are in jur de 60 de ani și poartă barbă. Totul se potrivea perfect cu portretul lui Nicolae Turtureanu, mai puțin stilul, care mi-a creat bănuieli (de-asta și PS-ul de la finalul articolului meu de azi).
Acum, după intervenția panicată a Corinei, m-am întors la comentariile de atunci și am descoperit o rectificare a Oanei, peste care la timpul respectiv am trecut in zbor, în care Oana se corectase: „Scuze! Am incurcat persoanele. Este vorba despre Tudor George.”
Intrând din nou pe linkul oferit de Oana am găsit, într-adevăr, la pagina22 a aceluiași număr din Timpul, o proză semnată de George Tudor, însoțită de un comentariu al lui Liviu Antonesei.
Se pare, deci, că numele confirmat de InimăRea în răspunsul dat Oanei  este George Tudor, tot moldovean, tot de 60 de ani, tot cu barbă, tot scriitor. Nu știu dacă și membru al Uniunii Scriitorilor.
Fac pe această cale rectificarea necesară, însoțită de scuzele de rigoare pentru confuzie adresate atât lui Nicolae Turtureanu cât și lui George Tudor.
Am însă, sper că sunteti de acord, circumstanțe atenuante.
https://www.conteledesaintgermain.ro/precizare/28-06-2011EditorialeGeorge Tudor,Liviu Antonesei,Nicolae Turtureanu,Timpul,Uniunea Scriitorilor Referitor la identitatea reală a bloggerului @InimăRea: În luna mai 2011, pe blogul meu a avut loc următoarea succesiune de comentarii la articolul pe care-l publicasem sub titlul 'Despre providențialul disimulaților': Oana  Submitted on 2011/05/11 at 01:23 | In reply to Contele de Saint Germain.Sunteti cumva poetul Nicolae Turtureanu, stimate domn? Contele de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Pentru mine, Inima Rea va ramine intotdeauna „profesorul” ideal, asa cum am avut citiva, de-a lungul vietii, dar, poate, nu i-am recunoscut la timp si nu le-am multumit decit in gind si tardiv… Citiva profesori din astia „ideali” m-au salvat cindva din situatii fara… happy end previzibil pentru mine, riscindu-si chiar pozitia personala. Si, pentru asta, nici macar nu le-am multumit vreodata… Cum „arata” profesorul ideal?! In my opinion, naturlich… Cel care arunca o provocare (challenge) pentru a stimula „aripile” gindirii, cel care contrazice pentru a testa apetitul de… contrazicere amicala… Dar si cel care devine cel mai „puternic” amic, daca-si vede „invatacelul” preferat incoltit de… deontologii fara frontiere… Ce-i drept, e drept, nu prea stiu nici eu ce-i modestia si m-am considerat intotdeauna „invatacelul” ideal, „partizanul” perfect, „japonezul” absolut necesar intr-o firma bastinasa, ori „diamantul Nilului” oriunde… Iar ipocrizia am aplicat-o si eu, dar doar „prin omisiune”, evitind sa vad defectele „amicilor”, atita vreme cit nu m-au prejudiciat/jignit pe mine personal… 😀
Nu trebuie sa te scuzi. Oricine se mai inseala! 🙂 🙂 🙂
Ca eviti defectele amicilor, te inteleg. Nu prea inteleg de ce trebuie sa eviti si defectele profesorilor, fie ei si ideali…
Ce orgolii domnilor,ce orgolii!Dar așa sunt poeții-orgolioși și cam ridicoli.Mi-aduc aminte că odată am văzut un desen animat care mi-a plăcut dar m-a și distrat.Un taur-poet se plimba pe pajiște;se apropie de o văcuță declamându-i niște versuri.Văcuța ridică ochii ei apoși,dădu din coadă și mugi scurt a acceptare.Dar taurul poet,cuprins brusc de o inspirație divină,se refugie sub un copac spre a scrie poezia aceea minunată care îi va asigura nemurirea…
Între timp de văcuță se apropie taurul-macho cu propunerile respective;văcuța îl repezi scurt spunând că este îndrăgostită de taurul-poet.Ceee,urlă taurul-macho,îl preferi pe ratatul ăla fricos care nu e în stare de nimic?!Și încercă să forțeze lucrurile,văcuța nu și nu,începu să mugească a ajutor.Atunci taurul-macho mai mugi odată:poet ratat ce ești nu vei scrie niciodată nimic bun.Tocmai asta l-a înfuriat pe taurul poet:se repezi și îl făcu praf pe taurul-macho.Dar,cuprins din nou de inspirația divină,se retrase din nou să scrie poezia aceea minunată care să-i asigure nemurirea.
Văcuța rămase singură și tristă…
O mica observatie. IR nu are inca un blog propriu, asa ca nu e blogger.
Si acuma ce faci, „conte”, publici adrese de e-mail si IP-uri?! Sa ne luam calabalacul, dara! A innebunit de tot.
Scuze, Corina. Am rectificat. Prins de vartej. Cand ai dreptate, ai!