Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 4.3]

 

Ufff! Greu s-a mai lăsat!

Probabil că a sperat până în ultima clipă că cineva mare şi tare îl va salva. Dar politica e cinică. Lucrează predominant cu rebuturi. Şi la comandă şi la execuţie. Pentru că rebuturile opun rezistenţă minimă la compromis, pentru că sunt flexibile şi, unele, chiar parţial reciclabile.

În astfel de momente eşti îndemnat la retrospective. Şi, privind în urmă, e imposibil să nu observi cât de bine se pricep românii să-şi aleagă liderii. Nu ştiu dacă talentul acesta le vine din gene (istorie) sau din emoţii ale prezentului. Cert este că le place la nebunie consecvenţa, fie ea chiar şi păguboasă. Cred ei că, dacă şi-ar recunoaşte o greşeală şi şi-ar schimba o părere, brusc persoana lor s-ar devaloriza dramatic în ochii celor din jur.

Genul ăsta de comportament subminează grav progresul pentru că elimină o pârghie importantă a acestuia, învăţatul din greşeli.

Pot să înteleg de ce a fost votat Băsescu la primul mandat. A venit cu idei revoluţionare uşor de înţeles de către cei enervaţi de stagnare: desfiinţarea chioşcurilor stradale, stârpirea câinilor vagabonzi, eradicarea clanurilor mafiote de cartier şi alte iniţiative preponderent demolatoare. În plus, avea acel limbaj colorat marinăresc, care stârnea imaginaţia ascultătorilor şi iluzia că “e de-al lor”. Ca să nu mai vorbesc de ţepele promise în Piaţa Victoriei, o simbolistică sangvinică a luptei necruţătoare împotriva corupţiei pe care TB promitea să o declanşeze. Asta i-a înflăcărat pe mulţi compatrioţi, însetaţi de dreptate, revanşe şi cătuşe, care l-au votat cu mare elan.

Ce s-a ales din toate aceste promisiuni s-a văzut însă clar după primii 5 ani de mandat. Principala şi spectaculoasa realizare a lui TB a fost subjugarea justiţiei, înfrăţirea ei cu serviciile secrete şi prigonirea, după modelul unor vremuri tragic – inspiratoare, a adversarilor politici. Rezultatul electoral? A fost ales preşedinte şi a doua oară! “Noi suntem comsecvenţi”!

Cu Iohannis s-a repetat baletul pe tema reformării ţării din temelii. Nu se mai poate aşa! Avem nevoie de un lider influent, luminat, respectat, integru. Neamţu’ este acesta. O garanţie de seriozitate şi de progres.

Şi s-a ales praful pe toate planurile. De toate aşteptările! Cu toate acestea, KI a fost votat şi pentru al doilea mandat! Pentru că “noi suntem consecvenţi”. “Noi nu ne recunoaştem greşelile, deci noi nu greşim”.

Azi ne aflăm la o altă răspântie electorală. Cu un preşedinte aproape ales şi aproape eliminat din cursă. Cu un popor aproape disperat şi aproape dispus să joace totul pe o carte. Principalul atu al lui Călin Georgescu (căci despre el este vorba) este exasperarea populară. Care, până la urmă, l-a obligat şi pe Iohannis să demisioneze şi îi va obliga şi pe actualii guvernanţi să nu-l interzică pe CG. Cel puţin spre asta evoluează lucrurile.

Omul CG, deşi aberant în multe susţineri, reprezintă, se pare, ultima speranţă a marii majorităţi a românilor. Consecvenţa populară de care vorbeam va face ca orice argument adus de acum încolo de actualii guvernanţi împotriva lui să fie complet ignorat. Să nu işte nici măcar o fisură în convingerile lor betonate. Şi, la faza asta, le dau dreptate. Din oferta actuală chiar nu au pe cine altcineva să aleagă care să le dea speranţa unei schimbări radicale.

Eu nu mă cramponez de “virtutea” consecvenţei. Dacă constat că m-am înşelat recunosc şi rectific. Ne înşelăm atât de des, mai ales în privinţa oamenilor cu care interacţionăm, încât ar fi sinucigaş să ignorăm această realitate. Asta nu înseamnă un îndemn la trădare, pentru că trădarea presupune existenţa unui angajament.

Ca să fiu mai clar, ofer un exemplu: cu ani în urmă l-am apreciat pe Crin Antonescu pentru calităţile sale de politician. Mi-a plăcut tandemul (tânăr, non-conformist şi antibăsist) pe care îl făcea cu Victor Ponta. Evenimentele care au urmat mi-au demonstrat că, în mare parte, mă înşelasem. Acum nu mai am aceeaşi apreciere pentru Crin Antonescu.

Situaţia este asemănătoare şi când vorbesc de A3 şi Mihai Gâdea. Mai demult i-am apreciat, acum m-au dezamăgit.

Se poate spune, deci, că nu am rămas consecvent cu mine însumi. În schimb vreau să cred că rămân sincer. Şi nu consider deloc că i-am trădat nici pe Crin Antonescu şi nici pe Mihai Gâdea. Pentru ca nu aveam niciun contract cu ei.

Ultimii doi preşedinţi aleşi de poporul român (care, consecvent, le-a acordat şi un al doilea mandat) au fost contraexemple de buni preşedinţi.

Acum urmează alegerea unui al treilea. Va fi poporul român mai inspirat de data asta? Sau, după încă 5 – 10 ani de dezamăgiri, vom fi nevoiţi să exclamăm, învinşi din nou: “trei, Doamne, şi toţi trei”!

Nehotărâţii ca mine (i-aş numi mai degrabă lucizi, realişti, sceptici…) au devenit, în faza asta de polarizare politică dusă la paroxism, ţinte ale ambelor tabere. Şi unii şi alţii, şi progresiştii şi suveraniştii, refuză să accepte că şi ceilalţi au partea lor de dreptate, că şi ei au partea lor de greşeală. Şi atunci, ca o formă combativă a acestui refuz, ne atacă pe noi cu înverşunare: că suntem laşi, că suntem ipocriţi, că vrem cu orice preţ să cădem în picioare.

Când, de fapt, noi suntem (sau încercăm să fim) timide îndemnuri la obiectivitate.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Trei-Doamne.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Trei-Doamne-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeCalin Georgescu,cum aleg romanii,demisie,Klaus Iohannis,Traian Basescu,Victor Ponta candidat  Ufff! Greu s-a mai lăsat! Probabil că a sperat până în ultima clipă că cineva mare şi tare îl va salva. Dar politica e cinică. Lucrează predominant cu rebuturi. Şi la comandă şi la execuţie. Pentru că rebuturile opun rezistenţă minimă la compromis, pentru că sunt flexibile şi, unele, chiar...Blog politic si polemic