Cruciada anticomunistă a „intelectualilor lui Băsescu”
Supranumiții „intelectuali ai lui Băsescu” au toți, în cea mai săracă țară a Uniunii Europene,   branșamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alți doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea națională, alții sunt ba șefi de comisii prezidențiale, ba europarlamentari din partea partidului de guvernământ, ba răsfățati ai celor numiți înainte, prin promovare și publicare privilegiate în plan intern și international.
Evident că niciunul dintre aceștia nu acceptă că în schimbul  avantajelor primite ar fi făcut compromisuri cu conștiința sa. Toți se complac cu acest statut de cocotă înveșmântată în rochie de mireasă, susținând la un unison suspect de sărac în adevăruri substantiale, că ceea ce i-a apropiat de Băsescu a fost temeritatea acestuia de a condamna comunismul. Cu alte cuvinte domniile lor s-ar raporta, chipurile, la niște standarde morale superioare, venind din tragismul istoriei neamului, transgresând astfel imperfecțiunile unui prezent  cu multe dar nesemnificative turbulențe. În vreme ce noi, pigmeii lor critici, neavând anvergura de a priza direct eternitatea, vorbim din mijlocul mușuroiului, cu acces limitat doar la orizontul îngust al aglomerației plebei.
Toată această argumentație „intelectualistă”, pe care ne-o aruncă în față cu atâta emfază acești sinecuriști, nu este nimic altceva decât un alibi visceral pentru  lașitatea lor de a se năpusti peste rând în bărcile de salvare ale Titanicului.
Puțin le pasă lor, în realitate,  de condamnarea comunismului. Cine se referă cu onestitate la teme de o atare gravitate ar trebui să dovedească  un profund cult al predecesorilor, al pionerilor și martirilor luptei anticomuniste din România. Cu atât mai mult cu cât, nefiind deloc o țară cu excedent de asemenea figure eroice,  valoarea națională a acestora capătă dimensiuni mitice.
Dovedesc  intelectualii lui Băsescu un astfel de cult? Aiurea! De fapt nici nu te poți aștepta la așa ceva de la unii care au „suferit” comunismul într-un confort tăcut, prudent, nădăjduind  de la alții sacrificii personale „nebunești”.
Să nu uităm cine erau disidenții anticomuniști din țară în 1989! Cei mai vizibili, doi, ferecați de securitate în domicilii forțate, erau Doinea Cornea și Mircea Dinescu. Aparține azi vreunul dintre aceștia, încă în viață, avangardei anticomuniste a lui Băsescu și a găștii lui de propagandiști cu ștaif? Amintiți-vă cu câtă furie proletară l-a împroșcat primul anticomunist al țării pe Mircea Dinescu atunci când acesta și-a permis să nu fie de acord cu el. Și cu câtă barbară înverșunare i-au ținut isonul „conștiințele neamului” înrolate în lupta de salvare spirituală întru desăvârșirea diabolizării naționale.
Dacă Doina Cornea l-ar fi susținut azi pe Traian Băsescu, fiți siguri că ea ar fi fost abordată ca un fel de stemă pe toate stindardele de luptă anticomunistă ale acestor intelectuali cu armuri portocalii. Faptul că Doina Cornea nu a crezut nicio clipă în vodevilul anticomunist al lui Băsescu și a pactizat tranșant cu  tabăra opusă acestuia și, la vremea respectivă, cu  soluția Johannis, nu i-a pus deloc pe gânduri pe alde Mihăieș și Tismăneanu. Întrucât  ar fi fost prea mult, chiar și pentru niște lichele, să își permită a o ataca pe Doina Cornea așa cum au facut-o cu Zoe Petre (de exemplu), au mușcat până la sânge zăbala ce se opunea ticăloșiei din ei și au tăcut. Sunt sigur însă că de-abia o așteaptă să-l urmeze pe Vasile Paraschiv pe drumul eternității demne, pentru a încerca să și-o adjudece și pe Doina Cornea, cu același abject dispreț față de adevăr  cu care Vladimir Tismăneanu  a avut tupeul să-l evoce pe  Vasile Paraschiv scoțând din portretul anticomunist al acestuia, lecția usturătoare pe care i-a servit-o lui Traian Băsescu și denunțarea Raportului Tismăneanu drept un document tendențios și  mistificator.
Intr-o luptă ideologică,  asemeni celei anticomuniste pe care  încearcă să o instrumenteze cu butaforie de Buftea „intelectualii lui Băsescu”,  pentru a-și justifica oportunismul și lașitatea, trebuie, dacă nu un scenariu convingător, măcar un lider cât de cât plauzibil. Să-ți desemnezi portdrapel  al unei asemenea cruciade pe autodeclaratul comunist Traian Băsescu, atâta vreme cât sunt incă în viață monștri sacri ai cauzei anticomuniste precum Regele Mihai ori Ion Diaconescu, ori Doina Cornea, toți desolidarizați explicit de președinte (dece oare?),  este nu doar o impostură descalificantă ci și o dovadă de imensă și calificantă prostie.
https://www.conteledesaintgermain.ro/cruciada-anticomunista-a-%e2%80%9cintelectualilor-lui-basescu%e2%80%9d/13-02-2011Editorialeanticomunism,Doina Cornea,intelectualii lui Basescu,regele Mihai,Traian BasescuSupranumiții 'intelectuali ai lui Băsescu' au toți, în cea mai săracă țară a Uniunii Europene,   branșamente lunare solide la banii publici. Doi conduc  Institutul Cultural Român, alți doi realizează săptămânal o emisiune în prime time la televiziunea națională, alții sunt ba șefi de comisii prezidențiale, ba europarlamentari din partea...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Critica „intelectualilor”:
– au pervertit elanul antitotalitarist al Pietei Universitatii, fenomen spontant patentat in Romania in „anti comunism” pentru spriinirea intereselor politice ale finantatorilor lor;
– nu au solidaritate cu natiunea si cu colegii lor mai marunti – profesorii si invatorii. „Sunt suflet din sufletul neamului meu, si-i cant bucuria si jalea”. Autism social, daca ma intrebi. Si pe fundalul prabusirii invatamintului de ce sa mai mira ca nu se prabuseste cultura in tara?
– introduc falsa tema a comunismului (cind asta e mort de mult) ca sa abata atentia de la politica discutabila de acum. Compromisurile din ’70 si ’80 sunt prea putin importanta daca le raportam la compromisurile din 2010 (Patapievici si Bakonschi sunt exemple graitoare de „moralitate de dreapta”).
– deraiaza voluntar atentia colectiva de la esenta democratiei, care este alternarea partidelor si ideologiilor la putere, aducand deservicii majore societatii romanesti. Filon totalitar de gandire!
– legitimeaza dispretul fata de libertatea de opniei (vezi cazul Voiculescu, satanizat pentru colaborarea cu securitatea, fara sa ne punem problema daca un trust de televiziune are sau nu dreptul la o opinie proprie asupra puterii, si daca treaba asta nu este chiar necesara)
– nu au nici cea mai mica contributie intelctuala la caldirea Romaniei viitoare. Ancorati in trecut, nu deschid nici o poarta spre viitor. Continua traditia depresiva si de un estetism steril a lui Cioran.
– majoritatea tinerilor intelectuali desi extrem de valorosi, nu se afiseaza in spatiul public. Le inteleg efortul si ma intreb daca nu cumva le este blocat accesul de marii corifei ? Am opinii diferite de Cartarascu, dar imi lasa impresia ca articolele lui politice sunt sincere. Bravo lui! Din pacate e singurul …
– productia de creatii intelectual scade vertiginos. Sunt sechestrati in pamfletareala, si in productii pseudopolitice sterile
Remarcile tale sunt obiective.
Ma gandesc ca ar fi bine, poate, sa lansez, plecand de la mesajul tau si de la alte mesaje, o dezbatere pe blog despre „criza intelectualitatii romane”.
Timpul ma omoara dar … sa vedem.
Existau si inainte de 89….Grupati…Sa zicem la Revista Saptamana,aparea vinerea si se epuiza repede…Pentru ca Ceausescu le rasplatea „devotamentul” lasandu-i sa scoata ceva ce trecea peste dogmele la care alte reviste trebuiau sa se limiteze pentru a mai exista.
Fenomenul Saptamana azi se numeste ICR…Poate TVR sau Hotnews,nu mai conteaza principiul este acelasi…Esti cu mine,primesti…Nu esti cu mine,primesti ceva contondent. Aici inca se mai face diferenta,atunci incetai sa existi incepand cu a doua zi,acum cu noul „Om Providential” existi in continuare dar ti-ai dori sa crapi daca se poate,esti stigmatizat, amenintat,sicanat,amendat,sistematic regulat.Ocărât in prime time chiar de la Palat ori luat peste picior in dezbaterile isterico-tovarasesti….Asadar mai Patapipleșilor si Fatiporelor unde e deosebirea intre Vadimii de atunci si voi cei de azi ? Exact,nicaieri.Bravo raspunsul acesta pe care-l mai asteptam inca de la ei probabil va veni candva cand se va repeta episodul Crainicul,Actorul si Sulul de Hartie…Vai cat de mult il astept.Iar „condamnarea comunismului” dupa raportul Tismensky sa fie anulata pentru imoralitate profunda a celor care l-au pus in spectacol si rescris in varianta corecta data spre citire unui simplu fost detinut politic sau a unui urmas al acestuia daca realitatea ne-o cere.
Cel mai dizgratios si septic din turma asta mi se pare Mihaies. Murdareste tot ce atinge, exact ca CVTudor in Saptamana de care aminteai…
Domnul Plesu are nerusinarea sa ii numeasca pe cei care i se opuneau lui Ion Iliescu, in 1990 (cand dansul facea parte din guvern), „tabara urii”. Cred ca, in afara de „o impostură descalificantă … și o dovadă de imensă și calificantă prostie” ar trebui sa adaugati si o ticalosie fara margini.
Cum am mai spus, fata de Plesu am o afectiune (in sens de simpatie, nu de boala) care ma impiedica sa-l pun laolalta cu ceilalti intelectuali, mult mai profund alterati.