Scorul acestui articol
[Total: 118 voturi. Media: 4.9]

Parcă niciodată, ca în ultima vreme, veştile proaste nu ne-au asaltat atât de insistent şi divers. Din securitate, din sănătate, din politică, din sport. Nu ştii de care să încerci să te protejezi mai întâi pentru că ele nu vin într-o ordine previzibilă ci de-a valma, într-o confuzie care să îngreuneze până la imposibil pararea lor.

Pandemie, război, inflaţie, recesiune, lipsă de predictibilitate, morţi subite, alienare, dezinformare, manipulare, imoralitate, intoleranţă, violenţă extremă, lipsă de scrupule, răzbunare, teroare, sânge, dezorientare, abdicare, sinucidere.

Ca grăunte de nisip pe o plajă răscolită de valuri de furtună nu prea ai cum te opune dezordinii generalizate. Te consolezi cu gândul că o astfel de dezordine se finalizează până la urmă de la sine cu o nouă ordine în care, cu puţin noroc, ai putea avea şi tu un infim rost al tău.

Până atunci încerci să supravieţuieşti cu bucuriile şi necazurile menite care, aşa micro cum sunt ele, te definesc şi îţi pun la încercare zenul.

Prima veste proastă la care vreau să mă refer acum este cea legată de veto-ul Olandei faţă de intrarea României în Schengen. Simt cum această perseverenţă în ostilitate a lui Mark Rutte faţă de noi mă face să-i antipatizez pe olandezi plenar, la grămadă, bruto, in corpore, fără remuşcări, ca pe o turmă hămesită şi smintită de cenuroză care ne vrea răul doar pentru că nu e acceptată din oficiu, cu viermii ei cu tot, pe păşunile noastre încă nepervertite. Adică toate celelalte ţări UE care ne consideră eligibili pentru aderarea la spaţiul Schengen sunt oarbe, sau corupte, sau iresponsabile, doar Olanda face excepţie, ea e vigilenta si verticală! Tocmai ea, ţara celor care nu ştiu să cureţe veceul după ce-l folosesc, raiul răsturnat al jointurilor puturoase şi a vitrinelor cu târfe. Pentru protejarea zenului meu nu vreau să mai aud nici de firmele olandeze din România, nici de Ajax Amsterdam,  nici de vreun proiect turistic pentru a le admira bicicliştii cu şezut tăbăcit, nici de limba lor lătrată şi bolovănoasă. Îmi repugnă până la vomă ipocrizia lor agresivă, încercarea de a folosi mizer politicul în scop de şantaj. Prin urmare, îi detest cu multă flegmă.

A doua veste proastă este reapariţia în aceste zile la Bucureşti şi în atenţia publică a românilor a Laurei Kovesi. Readucerea printre noi a acestui personaj sinistru, pus de sorosişti la conservat, în urmă cu trei ani, într-o sinecură la Bruxelles, nu-mi miroase deloc a bine. Cine-şi aminteşte ce sfori s-au tras atunci , cu procurori – marionetă din Franţa şi Germania, ca zornăitoarea de cătuşe de la Bucureşti să nu fie lăsată pe drumuri după ce tandemul CCR – Klaus Iohannis a ejectat-o de la DNA, poate să înţeleagă mai bine ce ni se pregăteşte acum. După ce timp de trei ani fosta gauleiter a DNA, o persoană atât de întrepidă altfel, nu a făcut nimic la Parchetul European, zero, zero, zero, descinde acum în trombă la Bucureşti să-l atace la baionetă pe Klaus Iohannis şi să ne anunţe, hodoronc – tronc, că s-a măritat. Hai, că e prea cu ochi şi cu sprâncene! După pandemie şi război asta e tot ce ne-ar mai lipsi: Kovesi candidat la preşedinţie!

În fine, a treia veste proastă a momentului este suspendarea Simonei Halep pentru dopaj. Ca-n melodramele latino: aveam şi noi o bucurie, s-a ales praful şi de ea!

Nu pot şi nu vreau să cred în versiunea oficioasă a WADA. Până acum Simona s-a comportat impecabil, ca o mare campioană şi, brusc, s-a pus pe furat. E ilogic. Sigur, nu e imposibil, dar e neverosimil. Pare absurd.

Dacă acceptăm că analizele nu au fost greşite şi că Simona nu a furat, care ar putea fi atunci explicaţia care să împace aceste două ipoteze?

O primă explicaţie ar putea fi sabotajul. Existenţa unei mâini criminale. Ca suspect principal în acest caz se califică soţia lui Patrick Muratoglu care, se spune, ar fi ameninţat-o direct pe Simona: “poate să facă ea ce vrea, dar nu va mai continua mult timp nici colaborarea pe partea de tenis. Am să mă ocup eu de asta!”. Informaţia nu e confirmată oficial dar, dacă ar fi adevărată, ar fi un bun punct de sprijin în apărarea Simonei întrucât doamna Muratoglu avea acces la staful soţului ei unde şi-ar fi putut găsi un complice care să îndeplinească partea murdară a planului de răzbunare.

Sunt voci din lumea medicală care susţin că substanţa interzisă depistată în probele biologice ale Simonei nu ar fi putut fi ingerată fără ştiinţă, prin mâncare sau băutură, pentru că, chipurile, ea fiind sintetică nu se găseşte în compoziţia niciunui aliment solid sau lichid. Dar acest medicament există totuşi, cumva, fizic. Într-o fiolă, într-o tabletă, într-un spray, într-un unguent, habar n-am sub ce formă, dar există. De ce ar fi imposibil ca o cantitate infimă din el (dar exact cât să fie depistată la analizele de laborator) să fi fost strecurată în mod voit şi criminal în sticla de apă perfect sigilată a Simonei, cu ajutorul unei seringi, sau în nevinovatul piure de legume servit la restaurantul sportivilor, sub forma unui amestec inodor şi insipid?

Un bun prieten al meu, mi-a sugerat şi o a doua posibilă explicaţie. Echipa Muratoglu s-a ocupat, până la cooptarea Simonei, de pregătirea Serenei Williams. Este rezonabil să presupunem că aceleaşi stimulente pe care membrii acestei echipe le-au recomandat acum Simonei, considerându-le cele mai eficiente, să i le fi prescris înainte şi Serenei, inclusiv roxadustat. Dar Serena nu a fost niciodată acuzată de dopaj de către WADA sau WTA, deşi au existat multe suspiciuni şi zvonuri printre sportivi că aceasta se acoperea de reţete medicale tocmai pentru a putea folosi şi stimuente interzise. Ipoteza prietenului meu este că Serena, fiind americancă (nu rusoaică precum Şarapova şi nici româncă precum Simona) şi fiind pe deasupra şi o sportivă de culoare a beneficiat de mai multă indulgenţă şi chiar de o protecţie specială din partea forurilor sus – numite. Acestea ar fi putut să treacă cu vederea folosirea de către Serena a roxadustanului, ceea ce i-a încurajat pe medicii şi fizioterapeuţii lui Muratoglu să continue şi cu Simona aceleaşi tratamente. Pe de altă parte, se afirmă că testarea Simonei, cea cu bucluc, nu a fost una de rutină ci a fost o testare specială, făcută la pont.  E foarte posibil, în acest caz, ca cei de la WADA să se fi autosesizat cunoscând antecedentele echipei Muratoglu cu roxadustanul, în cazul Serenei Williams, şi să o fi luat la ţintă pe Simona ca punct ochit – punct lovit.

Sigur, această a doua explicaţie nu ar absolvi-o pe Simona de vina de a nu fi verificat ea însăşi tot ce i s-a prescris, dar, cel puţin, ar scăpa-o de acuzaţia că ar fi trişat cu bună ştiinţă.

Iată, aşadar, trei veşti proaste venite în doar două săptămâni, veşti care mie cel puţin mi-au afectat Starea ZEN şi aşa destul de precară.

Să rămânem însă pozitivi. Ca grăunţe de nisip pe o plajă răscolită de furtună avem avantajul că nu cu noi, neînsemnaţii, se războieşte furtuna. Faţă de marile construcţii bătute de rafalele ei, şansele noastre de a prinde până la urmă seninul noii ordini sunt considerabil mai mari.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/10/zen.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/10/zen-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecandidatura presedintie,dopaj,Laura Kovesi,Mark Rutte,Muratoglu,roxadustan,Schengen,Simona Halep,Starea ZenParcă niciodată, ca în ultima vreme, veştile proaste nu ne-au asaltat atât de insistent şi divers. Din securitate, din sănătate, din politică, din sport. Nu ştii de care să încerci să te protejezi mai întâi pentru că ele nu vin într-o ordine previzibilă ci de-a valma, într-o confuzie care...Blog politic si polemic