Scorul acestui articol
[Total: 686 voturi. Media: 5]

 

Nu È™tiu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am aÈ™a, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura È™i toleranța față de greÈ™elile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea aÈ™a: înainte de a începe să vorbeÈ™ti pe cineva de rău imaginează-ți că persoana respectivă e de față, te vede È™i te aude. Foarte dur exercițiu! Și, cel puțin pentru mine, atenuator în bună măsură de excese È™i culpabilizări nemeritate.

O să spuneți că, după multele È™i acidele polemici purtate prin intermediul acestui blog, nu prea s-ar zice că am ținut cont de sfatul tatălui meu. Vă contrazic cu hotărâre! Și vă asigur că, față de personaje ce m-au incitat prin conduita lor să  le muÈ™c È™i să le găuresc cu cuvântul, personaje gen Traian Băsescu (pentru a exemplifica prin everestul ticăloÈ™ilor), mereu mi-am impus ca atunci când scriu despre ele să îmi închipui că sunt prezente în fața unui monitor de unde mă aud È™i mă văd.

Față de acest fel al meu de a mă referi critic la alții, de a încerca să pun o surdină de civilitate între impulsul strident al patimii È™i persoana luată în vizor într-un articol sau altul, mărturisesc că rămân mereu contrariat cu câtă uÈ™urință se lipsesc unii comentatori (din media sau de pe acest blog) de un astfel de filtru. Cu câtă uÈ™urință jignesc, disprețuiesc, calomniază, vădit disproporționat în raport cu realitatea. Iar, pe de altă parte, linguÈ™esc, idealizează, deifică în aceeaÈ™i disproporție, în funcție de interesele È™i, mai ales, de patimile lor.

Toate aceste gânduri mi-au fost provocate de duelul de la distanță dintre Tudorel Toader È™i Augustin Lazăr È™i reverberațiile acestuia în presă.

Distanța reală dintre cele două personaje, în termeni de profesionalism, etică È™i comportament instituțional, mi se pare uriaÈ™ă È™i de domeniul evidenței. Avem, într-o parte, competență, distincție, bună creÈ™tere si curaj, iar în cealaltă parte incompetență, servilism È™i apucături de aparatcic hârÈ™it ce combină, într-o dizgrațioasă proporție, versatilitatea cu laÈ™itatea.

Cât de orbit de patimă să fii ca, într-o astfel de inegalitate  stridentă între doi oameni total diferiți să răstorni pe dos balanța valorii È™i să încerci a-l pune la zid pe cel care lucrează cu legea È™i logica de partea lui doar pentru că celălalt, prin tertipuri ruÈ™inoase È™i descalificante, face tot ce poate pentru a perpetua spiritul de gaÈ™că È™i abuzul care, în acest moment, ție îți convin.

Da, ministrul justiției Tudorel Toader încearcă să-l destituie pe procurorul general Augustin Lazăr care s-a dovedit a fi o unealtă a statului paralel, catastrofală pentru credibilitatea justiției române. În logica lucrului bine făcut (dar bine făcut cu adevărat, nu cu dispensa subiectivă de la Palatul Cotroceni) oamenii de bună credință ar trebui să-l susțină pe Toader sau pe Lazăr?

E atât de simplu!

Și atât de compromițător pentru haÈ™tagienii care, din patima urii față de PSD È™i Dragnea, nu mai sunt în stare să distingă între bine È™i rău.

Orbirea patimii distruge È™i lucrurile bune pentru care aceÈ™tia luptă. Cum să îi mai creadă cineva că sunt bine intenționați È™i că doresc, cu adevărat, legalitate, cinste È™i progres național, când, în lupta lor pentru aceste obiective nobile susțin politruci, canalii, torționari?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/Augustin-Lazar-500x300.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/Augustin-Lazar-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeintoleranta,lucrul bine facut,orbirea patimii,politie politica,procurori comunisti,statul paralel,Tudorel Toader versus Augustin Lazar  Nu È™tiu alții cum sunt dar eu, de câte ori trebuie să critic pe cineva, am aÈ™a, un sentiment de automutilare. Am fost învățat cu măsura È™i toleranța față de greÈ™elile celorlalți. Tata, de pildă, îmi spunea aÈ™a: înainte de a începe să vorbeÈ™ti pe cineva de rău imaginează-ți...Blog politic si polemic