Scorul acestui articol
[Total: 95 voturi. Media: 4.7]

 

Cum nu există vii morți? Dar Liviu Dragnea? Dar Mihai Tudose?

Ați văzut fețele CEX-iÈ™tilor când au ieÈ™it aseară de la È™edință? De funeralii!

Ați văzut măÈ™tile de gips ale celor doi vii răposați, la declarații? Fără priză, flasce, bâjbâind abulic după salvatoarea rigor mortis.

Cea mai tare È™tire răsuflată din timpul È™edinței a fost că, la un moment dat, participanții la priveghi au izbucnit în aplauze. Cum, îndeobÈ™te, asta se întâmplă la conducerea pe ultimul drum a oamenilor de scenă, putem deduce acum că cei doi vii morți au fost considerați de colegii lor mai degrabă saltimbanci decât oameni politici.

Există È™i morți vii. Cum ar fi Caragiale. Nu-l recunoaÈ™tem, pe Măria Sa, zâmbindu-ne pe sub zarțale, ori de câte ori se mai dă în stambă vreun Cațavenc ori vreo Ziță? Vreun Pristanda ori vreun Venturiano?

Morții vii sunt mult mai prețioÈ™i decât viii morți. De la viii morți nu te poți aÈ™tepta la nimic bun. Ei anunță doar atât: descompunere È™i duhoare. Morții vii măcar sunt durabili. Aseptici È™i didactici.

Să revenim.

Liviu Dragnea e genul de copârÈ™ist cu lăutari. Jupânul cartierului, de când se È™tie, toată viața i-a plăcut să fie salutat cu o mică plecăciune respectuoasă. Iar acum, la despărțirea mai lungă, dacă s-ar putea, cu o lacrimă în colțul ochiului. De-asta lăutari. Pentru emoție È™i bocete înfundate.

Mihai Tudose e omul uniformei purtată pe sub pijama. Ca ziua să pară adormit, iar noaptea, dacă i se murmură un ordin la ureche, să poată sări iute din pat direct în cizme. La îngropăciune domnia sa preferă alămurile, salvele de calibru mic È™i o groapă XXL, să se poată scărpina în voie dacă-l vor ciupi furnicile neantului.

Agonia lu Liviu Dragnea nu mă impresionează. Te pot impresiona eroii, nu laÈ™ii. NesupuÈ™ii, nu docilii. Nici nu savurez, însă, această agonie ca pe o binemeritată răsplată pentru frica sa de a juca tare. Îl pot înțelege È™i scuza. E un român cu tarele neamului său. Jalnic adept al compromisului. Departe de a-È™i putea asuma riscuri înălțătoare È™i de a se jertfi, la nevoie, pentru ceilalți.

Cu priveghiatul Mihai Tudose am însă o problemă. A stat închis în conserva sa până acum, de nu auzise nimeni de el È™i de  isprăvile lui politico „“ administrative, È™i, de-odată, cineva îi deschide capacul. Chiar Liviu Dragnea. Iar el, Tudose, ca mulțumire, ce face? MuÈ™că mâna care l-a eliberat pentru politica mare È™i o muÈ™că nu oricum, ci veninos, cu dinți viperini împrumutați anume de la Klaus Iohannis pentru a È™uiera cum se cuvine cuvântul „žpenali”.

Atacul surprinzător È™i violent declanÈ™at de Mihai Tudose la A3, împotriva lui Liviu Dragnea, urmat de o inflexibilitate  ostentativă a primului ministru în aÈ™a zisele negocieri cu colegii săi de partid, demonstrează nu enervare de moment ci premeditare. Nu bune intenții ci urmarea unor ordine distructive. Și nu o acțiune individuală, ci una colectivă. În care È™i-au dat mâna, cu replici complementare, È™i preÈ™edintele Iohannis È™i DNA-ul È™i presa aservită binomului.

Deci Mihai Tudose, mai presus de anonimul pesedist care a fost până când l-a făcut mare Liviu Dragnea, s-a dovedit un securist „“ conservă plantat bine de „žbăieți” în cămara cu murături a PSD, pentru a fi activat la momentul potrivit, când nevoile oculte o vor cere. După rețeta Victor Ponta.

Prin faptul că nu a cedat niciun pas, că a forțat lucrurile până la a primi tot ce a vrut, că a ales să-È™i arate muÈ™chii lui de È™ahist pe blat cu prea-puternicii zilei (PreÈ™edinție, DNA), în fața unui partid oarecum in derută sub asalturile necontenite ale DNA, Mihai Tudose È™i-a asigurat ura, oprobriul unanim È™i vehement al membrilor PSD. Al celor de la vârf dar, mai ales, al celor mulți, de la bază.

PSD este un partid orgolios. Și regenerativ. Care, atunci când este umilit, ține minte È™i aÈ™teaptă cu înfrigurare momentul revanÈ™ei. Mihai Tudose, amețit de fumurile securistice care l-au făcut să se simtă o clipă staroste peste foÈ™tii săi colegi, este după È™edința de ieri, deÈ™i mai are încă puls, un politician mort.

Figurile cernite ale pesediÈ™tilor, de aseară, anunță înrăire È™i sete de revanÈ™ă.

DeÈ™i, cu numele, guvernarea le aparține în continuare, ei È™tiu că, în fapt, „žmulțumită” fostului lor coleg care i-a îngenuncheat pentru o clipă, puterea a fost trasferată, hoțeÈ™te, în mâini nelegitime. Iar cei care jubilează la această lovitură de palat sunt exact cei pe care poporul pesedist îi detestă cel mai tare: Klaus Iohannis È™i Laura Kovesi.

La care, de aseară, s-a adăugat cu mare vuiet de trădare, È™i Mihai Tudose. Viul mort Mihai Tudose.

Aleluia!

Contele de Saint GermainEditorialealeluiaLiviu Dragnea,Caragiale,CEX PSD,lovitura de palat,Mihai Tudose,morti vii,priveghi,securist - conserva,staroste,vii morti  Cum nu există vii morți? Dar Liviu Dragnea? Dar Mihai Tudose? Ați văzut fețele CEX-iÈ™tilor când au ieÈ™it aseară de la È™edință? De funeralii! Ați văzut măÈ™tile de gips ale celor doi vii răposați, la declarații? Fără priză, flasce, bâjbâind abulic după salvatoarea rigor mortis. Cea mai tare È™tire răsuflată din timpul...Blog politic si polemic