Scorul acestui articol
[Total: 27 voturi. Media: 4.8]

 

Nu cred că DNA va rezolva corupția din România.
Nu arestând oameni vom reduce noi corupția în România.
(Laura Codruța Kovesi, DIGI 24 „“ 24 septembrie 2015)

 

De câte ori cineva pune în discuție aspecte defectuoase ale modului în care DNA înțelege să-È™i desfăÈ™oare activitățile anticorupție, un întreg cor de voci indignate acoperă fundalul dialogului pentru a împiedica ajungerea la concluzii È™i la măsuri de corecție È™i îmbunătățire.

Am simțit pe propria piele tăiÈ™ul acutelor celor care confundă semnalarea derapajelor È™i abuzurilor din sistemul de justiție din România cu o perversă È™i, evident, neadevărată solidarizare cu infractorii.

 

Prezumția de nevinovăție a devenit, din principiu fundamental, un lux (Raluca Prună: „ždiscuția despre drepturi e un lux teoretic”). Respectarea drepturilor omului nu mai trebuie situată în vârful piramidei cadrului comportamental socio „“ politic, ea trebuie ciuntită pentru a fi echilibrată cu reducerea criminalității ( Monica Macovei: „žIntr-o tara in care criminalitatea este ridicata, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin”).

 

Asistăm la o adevărată demență justițiaristă, incurajată de propagandiÈ™ti revanÈ™arzi ce confundă epocile È™i se cred încă în tranÈ™eele luptei de clasă din anii 1945 când burghezo „“ moÈ™ierimea era declarată cancerul societății (CTP: „žîn România de azi ar trebui să funcționeze și o prezumție de vinovăție: bogăție = hoție”).

 

Să ne hotărâm: vrem democrație, vrem capitalism, vrem speranță de dezvoltare È™i prosperitate după atât de îndelung râvnitul model occidental sau tânjim după trecut, după nivelarea în jos, cu mână de fier È™i abuzuri totalitariste, a regimului ceauÈ™ist.

 

Discutând cu tineri născuți după 1989 (îi intâlnesc fie în anturajul copiilor mei, fie la facultate, fie în mediul de afaceri în care activez) descopăr, tot mai frecvent, un paradox: în loc să aprecieze libertățile È™i drepturile pe care le au acum prin sacrificiul multora dintre părinții lor, trec toate aceste „žbunuri” (primite pe tavă, prin naÈ™tere) la categoria lucrurilor normale, cuvenite, alegând să elogieze fațete proprii regimurilor totalitare (uniformizare, lipsa È™omajului, proiecte grandioase etc.)

 

Tragediile, memoria părinților lor, a generațiilor care au trăit nemijlocit grozăviile comunismului, aproape că nu mai contează pentru ei. Sunt atât de dezamăgiți de prezent încât nu doar că încep să aibă nostalgia unui trecut pe care nu-l cunosc decât dintr-o informare superficială dar, È™i mai rău, ne consideră vetuÈ™ti È™i reacționari, într-un fel chiar nocivi pentru viitorul lor.

 

În materie de justiție, ei sunt radicali È™i fără milă. Toți hoții să înfunde puÈ™căriile, să putrezească acolo, să nu mai fie eliberați niciodată dacă s-ar putea. Chiar dacă, o dată cu un hoț, din elanul eradicării sunt arestați È™i 10 nevinovați, nu contează!

 

Nu pot fi de acord cu o atare formă de canibalism. Și voi protesta împotriva ei atâta timp cât voi mai avea energia protestului.

 

Curățarea societății de infractorii de orice fel este necesară. Și o doreÈ™te orice om de bună credință. Doar că ea nu poate fi făcută discreționar, în disprețul marilor principii ale justiției È™i umanitarismului.

 

Stanislaw Jerzy Lec spunea: „žDe obicei, călăul arborează masca justiției”. Adevăr confirmat groaznic de frecvent.  Tocmai de aceea trebuie să fim vigilenți.

 

Este legea mai presus de orice? Chiar È™i de interesul național?

DA! „“ vor răspunde fanațioții. Unde-i lege nu-i tocmeală.

 

Bine, atunci facem aÈ™a: arestăm un mare om de afaceri român, prins în lațurile legii cu nereguli, ale cărui firme plătesc 5000 de salariați. Îi falimentăm afacerea, îi concediem pe cei 5000 (de pe urma cărora mai trăiesc încă 10 000 de relativi „“ soți, copii, părinți etc.) È™i am pedepsit, exemplar, un corupt. Altfel apus, am aplicat legea mai presus de orice. Nu contează că, dintre cele 15 000 de victime colaterale, nevinovate, 10 „“ 20 se sinucid, iar cei mai mulți ajung la sapă de lemn, în sarcina debilului buget de stat care trebuie să le plătească È™omajul ori ajutoarele sociale ori medicamentele È™i îngrijirile medicale necesare unei supraviețuiri nefericite.

 

Încurajate de succesul tocmai descris în paragraful anterior È™i de contribuția lui la raportările excepționale pentru bilanțul de sfârÈ™it de an, instituțiile care infăptuiesc actul de justiție în România replică rețeta la încă 40 de baroni economici ai țării (câte unul pe județ, ca să fie echitate) È™i astfel îÈ™i îmbogățesc palmaresul cu 40 de borfaÈ™i arestați È™i cu câteva sute de mii de compatrioți lăsați pe drumuri fără vină.

 

Nu-i aÈ™a ca e bine? Că justiția, legată la ochi, È™i-a făcut datoria?

 

De când cu providențiala DNA făcând curățenie cu măturoiul prin grămezile de gunoi uman ale parlamentului, mediului de afaceri, administrațiilor publice centrale È™i locale, România a rămas fără legi, fără industrie, fără agricultură (cu excepția moÈ™iei de la Nana care e un contraexemplu de succes), fără capital autohton, fără proiecte de investiții, fără (măcar) finalizarea contractelor de servicii angajate de primării pentru nevoi elementare ale populației (deratizare, reabilitare străzi, parcuri, locuri de parcare etc.).

 

Nu-i aÈ™a că e minunat? Că justiția, intransigentă, scapă țara de ticăloÈ™i?

 

Facem un sacrificiu, dar merită! Generația de mâine va trăi într-o țară normală, fără corupție.

 

Dar, vai, ne taie acest elan, contrazicându-ne, chiar doamna Kovesi: „žNu arestând oameni vom reduce noi corupția în România„. Ca medicul care amputează un picior unui fotbalist ratangiu È™i apoi îi explică: nu amputându-ți piciorul te vom dezvăța de ratări.

 

Atunci când, sub orice pretext, acoperit de orice imperfecțiune a legii sau a structurii tale morale È™i profesionale, îți pui țara în dificultate, subrezindu-i instituțiile democratice, descurajând populația, contribuind la pauperizarea acesteia, distrugând economia națională È™i capitalul autohton, vulnerabilizând țara în favoarea unor supraputeri care vor să È™i-o aservească, poți fi suspectat de trădare națională. Poate nu chiar atunci când încă eÈ™ti la putere. Dar, atenție, nu vei fi la putere veÈ™nic!

 

Și americanii respectă legea È™i luptă pentru supremația ei. Dar când a venit vorba de salvarea soldatului care l-a ucis pe Theo Peter, adică de interesul lor național, nu i-a mai interesat nici legea, nici dreptatea umană, nici convențiile internaționale nici parteneriatul strategic cu România.

 

Și nemții sunt recunoscuți pentru disciplina È™i rigoarea lor în raport cu legea È™i cu justiția în general. Nu am auzit însă ca după scandalul Wolkswagen această mare companie să fie decapitată de parchetul din Germania prin arestări È™i împinsă la faliment. O fi legea lege pentru germani dar, când vine vorba de interesul național, de supremația lor economică pe plan mondial, găsesc formule pentru a nu le afecta pe acestea din urmă.

 

De-asta spun, privindu-i în ochi pe gauleiterii luptei anticorupție din România: atenție la pacient. Atenție la țară! Eradicarea infecției prin uciderea pacientului  nu mai este un act de vindecare ci o crimă. Care, în termeni de țară, poate fi incadrata, uneori, la înaltă trădare.

Contele de Saint GermainEditorialecanibalism,CTP,Digi 24,gauleiterDNA,Germania,Laura Kovesi,Monica Macovei,Raluca Pruna,regimul Ceausescu,Stanislaw Jerzy Lec,Theo Peter,Wolkswagen  Nu cred că DNA va rezolva corupția din România. Nu arestând oameni vom reduce noi corupția în România. (Laura Codruța Kovesi, DIGI 24 '“ 24 septembrie 2015)   De câte ori cineva pune în discuție aspecte defectuoase ale modului în care DNA înțelege să-È™i desfăÈ™oare activitățile anticorupție, un întreg cor de voci indignate...Blog politic si polemic