S-a deteriorat în 10 luni cât alții în 10 ani, împrăÈ™tiind în jur, cu fiecare nouă apariție, un damf de fleică uitată prea mult la soare. Tot mai indigest, mai vânăt, mai bâzâit de muscoii necrofagi ce vor să profite de pe urma lui până la capăt, se descompune galopant. Un atotputernic închipuit, îmbătrânind ca-n acid, aterizând din hamacul îmbătător dar sterp al egoismului său feroce direct la groapa de gunoi a memoriei sociale. Ca un ghiul de magraon slobozit, la beție, în privată. (mai mult…)
continuare...