Era pe vremea ajutoarelor de peste tot. Într-o comună din Moldova tocmai sosise un TIR cu zahăr È™i ulei. A fost degrabă înconjurat de localnici agitați care fâlfâiau deasupra capului bonuri emise de primărie. Omul È™i bonul. Bonul È™i pachetul. Unu"™ mai vânjos È™i-a făcut loc cu coatele în față. După ce a dat bonul È™i a primit pachetul care i se cuvenea, în loc să plece acasă a rămas pe loc cerând, fără bon dar cu mare tupeu, È™i alte pachete: pentru muiere, pentru ăia mici, pentru ăi bătrâni. A mai primit în felul ăsta vreo trei rânduri de ajutoare până când o femeie sfrijită s-a pus cu pumnii È™i gura pe el, stârnindu-i È™i pe ceilalți È™i gonindu-l, cu hărmălaie, acasă. (mai mult…)
continuare...