Încă de la apariția sa in viața publică, Crin Antonescu dădea semne că parcă greșise ușa deschizând-o pe cea pe care scria "politică": pletos, slăbănog, multicolor vestimentar, cu mâinile ascunse derobator în buzunare și mereu pe fază cu replica. Degaja un soi de jemanfișism față de ceea ce, pentru tagmă, reprezenta marea aspirație profesională: îmbogățirea rapidă, cu orice preț. Așa se poate explica, în bună măsură, ascensiunea sa spectaculoasă: nu era perceput drept concurent, pericol, rival în cursa pentru parvenire. (mai mult…)
continuare...