Paranormalul în politica românească

Prima dată când mi-am pus problema  unei influențări telepatice, energetice sau cum s-o mai numi, în politica românească, a fost momentul decembrie 2009 când, la doar două zile de consfințirea unui triumf anunțat de toate sondajele și dorit de toți românii, Mircea Geoană l-a vizitat pe Sorin Ovidiu Vântu . E greu să accepți drept rezultat al hazardului, drept "ceas rău", o asemenea gafă, oasemenea pierdere de luciditate și rațiune, care a avut uriașe consecințe negative pentru o generație intreagă de români.  Vorba populară care se potrivește acelei situații este că "i-a luat Dumnezeu mințile" lui Geoană de a fost în stare să o comită în așa hal. (mai mult…)
continuare...

Sunt trist!

Să însemne că încă mai speram? Nu. Viața m-a învățat să recunosc acel prag al unei cerți peste care dacă treci împăcarea nu mai este posibilă. Acest prag fusese trecut în ultima vreme de mai multe ori și de către ambele tabere. Despărțirea era inevitabilă. (mai mult…)
continuare...

A treia cale

Asist cu tot mai mare tristețe la emisiunile de la Antena 3. Mi-e greu să suport și cu atât mai puțin să accept păcatul părtinirii la ordin, la un post pe care l-am considerat (și încă îl consider) un fel de "žEuropa Liberă" din vremurile dictaturii comuniste. Privesc și văd irizațiile manipulării ca pe o peliculă de țiței scurs dintr-un petrolier, încercând să sufoce oceanul. Ponta e cel bun, Antonescu e cel rău. Ponta luptă împotriva lui Băsescu, Antonescu s-a unit cu Băsescu pentru a lupta împotriva lui Ponta. Ponta vrea menținerea USL, Antonescu a băgat deja buldozerele în temelia alianței. Nu mai există nuanțe, nici vinovății comune, nici dreptul la autoapărare. În vreme ce Ponta apare când dorește la Chestiunea Zilei și la emisiunile satelit, pentru a se exprima și explica publicului comun, al USL, punctul său de vedere, Antonescu a fost exclus de la invitațiile în studio.  E…
continuare...

Vântul, cremenea și paiele

Voi face un lucru în premieră pe acest blog: voi reveni asupra unui articol publicat anterior, cel intitulat "žUSD "“ o construcție sinucigașă", pentru a atrage atenția asupra lui, pentru a insista, pentru a zgâlțâi ușile închise și urechile astupate de căști, spunând că îl consider de o importanță proiectivă majoră pentru politica anului 2014 din România. Să fie deci citit și înțeles corect de cine trebuie, iată ce mi-aș dori, nutrind încă o debilă speranță că nu ne vom trezi, la sfârșitul lui 2014, cu Traian Băsescu în rol de mare speranță națională. (mai mult…)
continuare...

USD – o construcție sinucigașă

Atâta vreme cât era asociat cu PNL, PSD se bucura în ochii electoratului de o doză de indulgență, de o diluție a fibrei sale de roșu dur. Asta îl făcea mai  digerabil, trecând până la un punct în uitare  baroniadele și mineriadele de tristă amintire și mutând accentul de intoleranță furioasă către securisticul portocaliu. (mai mult…)
continuare...

Abjecție, numele tău e Băsescu!

Dintr-o canibalică sete de sânge șiroind, Traian Băsescu ne-a mai oferit aseară o formă de beție: aceea cauzată de metilul propriei descompuneri. A coborât până acolo cu iraționalul urii încât a atacat cu ferocea lui limbă crestată, cu infectele lui copite de cutreierat tartarul, un om bolnav laolaltă de demență senilă, de parkinson, de alzheimer, de cancer și de câte alte suferințe cauzate de cele dintâi. Și asta doar pentru că respectivul bolnav era soțul unei doamne ministru din partidul liberal. (mai mult…)
continuare...
12