Ultima libertate
Pe măsură ce planeta devine tot mai populată, tot mai civilizată, viețuirii noastre i se adaugă noi și noi reguli sociale. Fiecare astfel de regulă ne mai ia o bucățică din libertatea primordială, ne mai amână cu o secundă momentul  în care să putem spune: gata, a venit clipa să mă eliberez, să fac ce-mi place, să ascult și de mine, nu doar de alții. Nu sunt necesare acuități savante pentru a descoperi că omul de acum o mie de ani era mult mai liber decât cel de azi și cu mult mai constrâns decât strămoșii lui de cu 2000 de ani în urmă. (mai mult…)
Urgent, miting de protest!
Cu revendicarea unică: "Jos Băsescu"!. Organizat în deplină legalitate, pașnic dar copleșitor. Lucrurile devin din ce în ce mai clare. Cât timp a tăcut, Traian Băsescu n-a stat. A făcut ceea ce se pricepe el să facă cel mai bine, a pus la cale manevre diversioniste. Pe șest, fără să atragă atenția, așa cum a învățat la instruirile celor ce acționează conspirați. (mai mult…)
Mai greșește și C. T. Popescu
Pot înțelege, până la un punct, cinismul lui CT Popescu. Are o notă RoboCop-iană acest cinism, ca o străfulgerare de lamă de oțel țîșnită din zona metalică, fără suflet, a personajului. (mai mult…)
Asta-i justiție?
Mascarada asta grotescă? Suntem în plin Orwell, experimentând Animalismul. (mai mult…)
Judecată de valoare!
Nu ne e puțin rușine? Nu! Ei, asta voiam s-aud! Nu-i așa că-i mișto să-l umilim după gratii pe marele corupt Adrian Năstase în vreme ce imaculatul Băsel bate tuba cu inocentul Lăzăroiu și e prevăzut  la așternut cu o blondă angelică mare investitoare în bazine de înot și telecabine? Superb! L-am băgat la ilicit pe medicul căruia, recunoscători, i-am strecurat în buzunar plicul, dar îl lăsăm să zburde pe șuțul care ne manevrează prin buzunare. Băieți, sunteți catedralici! Vă spun doar atât: catedrala, pentru ticăloși, nu e de bine!
Adrian Năstase, marele învingător al lui Traian Băsescu
Dacă ar fi lucid și nu beat de patimi și golănești bravade, Traian Băsescu ar trebui să fie foarte îngrijorat în aceste momente. A reușit să-l transforme pe Adrian Năstase, sacul să de box și ținta sa de flegme din ultimii ani, în gloriosul său învingător. (mai mult…)
Dinastia Securitatea
Asistăm în direct la o tentativă de încoronare, în cadrul unei dinastii ce se credea stinsă: dinastia Securității din România. (mai mult…)
Ultimele gloanțe ale unui trăgător de pârțuri: a fost „dottore”, urmează „Porumbacu”!
Da, sunt convins că în teza de doctorat a lui Victor Ponta pot fi găsite elemente de plagiat. Dacă nu chiar un plagiat împlinit cap "“ coadă. Și ? Ce-i cu asta? Ar trebui să fiu și eu ipocrit ca toți tragedienii din media și să mă minunez, să mă perplexez, să scot pe nări flăcări de puritană  intransigență, în fața acestei situații? Adică să mă prefac că n-aș fi treaz, că nu știu și nu văd pe ce lume trăiesc? (mai mult…)
Cristi Puiu, într-o emisiune la Realitatea TV: „nu cred că H.R. Patapievici este omul lui Băsescu”.
Sunt un fan al recentelor "accidente fericite" din cinematografia românească,  întruchipate de tineri și remarcabili exploatatori ai autenticului precum Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Florin Șerban, Radu Muntean.  Ei duc mai departe, după o prelungită leneveală în performanță generată de conformismul mediocru al unor regizori de regim politic (Sergiu Nicolaescu, Mircea Drăgan, Lucian Bratu), tradiția mult mai eroicilor cascadori în ale "accidentelor fericite" din acestă speță  care au fost Liviu Ciulei, Lucian Pintilie ori mai tânărul veteran Mircea Daneliuc. (mai mult…)
Beția cu alcool metilic a lui Mircea Mihăieș
Ce altceva poate fi considerat Mircea Mihăieș decât întruchiparea viziunii lui Patapievici despre talent, profesionalism, devotament față de cultura românească și, imperativ, despre apolitism. Dacă mai privim și spre un alt preferat al lui Pata, Cristian Neagoe (cel cu ketamina, de la New York), ne putem lămuri întrucâtva cam ce gusturi împotriva naturii are președintele ICR, cam ce șleahtă de pramatii s-a aciuat la umbra devianțelor sale. (mai mult…)