Mutarea Piedone, o greșeală!
Piedone este un produs tipic al politicii ca șmen. A apărut cu ani în urmă, promovat de o televiziune comercială drept justițiarul din piețe. Era pe vremea aia consilier la primărie și, cu burdihanul deschizându-i pârtie ca un plug de deszăpezire, îi lua la întrebări pe tarabagii, pe precupeți, dacă și-au ușurat cu plastilină greutățile de la cântar. (mai mult…)
Cameleonismul sau tactica pierderii în décor
O caracteristică a prostiei umane este predispoziția de a înghiți pe nemestecate ce i se servește. O alta, simplificarea prin generalizare. Ambele sunt exploatate din plin de propagandiștii PDL-ului care, de când au intrat în zodia Băsescu, au repurtat cu această tactică succese de gașcă remarcabile împotriva propriului popor. Pe care l-au luat și continuă să-l ia de prost. (mai mult…)
Mă cam plictiseam!
În ultima vreme am scris mai rar pentru că nimic politic nu mă incita. Și cum comanda la care scriu este doar una de tip acțiune "“ reacțiune, am preferat, în lipsă de stimuli care să-mi înfrângă natura introvertită, să mă joc în tăcere cu gândurile mele. (mai mult…)
Graffiti pentru președinte
Unul dintre editorialiștii mei preferați este Cristian Tudor Popescu. Și nu pentru că ne mai intersectăm pe terenurile de tenis (mai mult…)
Băsescu îl îmbătrânește pe Cristoiu (2)
2. Ion Cristoiu l-a avut ca invitat la B1 pe Victor Ponta. O emisiune căldicică, de autor,  în care se mai bagă în seamă, din când în când, și un tânăr co-prezentator, blond și insipid. Rolul acestuia pare a fi să taie acutele antiputere (dacă acestea cutează să apară) și să-i mai ridice din când în când la fileu lui Ion Cristoiu. (mai mult…)
Băsescu îl îmbătrânește pe Cristoiu (1)
Cu cât se apropie alegerile cu atât mi se pare mai instructiv să urmăresc ziarele și televiziunile aservite puterii. Această alegere, ca o privire prin gaura cheii, îmi permite accesul la nuanțe, la scăpări de vorbe și grimase ca între prieteni, la nădufuri și temeri și recunoașteri pe care politicienii detestați de mine și comilitoni de-ai lor, ziariști, nu și le-ar permite în medii ostile. (mai mult…)
Mircea Mihăieș – mitraliorul mazetă
Nu am mai scris de multă vreme despre Mircea Mihăieș. Acest individ degajă atâta energie negativă prin tot ceea ce reprezintă, de la idei până la limbaj, de la aspectul neîngrijit al corpului până la virilitatea de vier cu care siluiește limba română ori de câte ori are prilejul, încât am zis să mă protejez și să vă protejez ignorându-l. (mai mult…)
Mihai Răzvan Ungureanu sau vorbirea de camuflaj
Aseară, Mihai Gâdea a comis-o la română. E drept, nu la fel de grav cum o face săptămână de săptămână Â în editorialele sale profesorul universitar de limbi Mircea Mihăieș, dar într-un moment în care ar fi fost mai bine să fie la înălțime. MRU a punctat ca la scrimă, cu o înțepătură precisă al cărei venin l-a urmărit pe Gâdea pe tot restul interviului, timorându-l. Învingător la impresia artistică MRU! Ghinionul nostru este însă că MRU, de pe poziția pe care o are acum, nu este pus să ne influențeze destinele în plan artistic ci în latura lor cea mai prozaică (și, în același timp, și cea de care toată lumea este interesată), a vieții de zi cu zi, a luptei pentru supraviețuire. Or, privit prin prisma așteptărilor la acest capitol, prestația din inerviul de aseară a domnului Ungureanu a fost dezamăgitoare. (mai mult…)
Umilit pe dracu!
Însușirea de a resimți umilința este precum însușirea de a avea ureche muzicală. Nu toți oamenii o primesc la naștere. În plus, când nu o ai se observă imediat. (mai mult…)
ZEUS de pe moviliță
Sunt oameni care se duc la serviciu cu plăcere. De-abia așteaptă să ajungă în fața calculatorului și, cu nările gâdilate de aroma cafelei fierbinți de la prima oră, să se dedea  privatelor delicii remunerate: solitaire, facebook, messenger,  presă etc. (mai mult…)