Ete d-aia, să-ntrebe proștii!
Mircea Mihăieș este azi confuz. I-a trecut o pietricică prin jambieră și i s-a așezat exact pe bătătura cauzată de pasul de defilare. El găzduiește două tipuri de bătături în cizmele sale lucioase de Sturmbannführer: cele mai multe de la călcatul în picioare a adversarilor politici și una de la onorul la președinte. Ei, tocmai în asta și-a găsit să se proptească acum al dracului șist. "Nu înțeleg însă de ce și actuala putere perpetuează ura. Dacă un asistent universitar e plasat în noua grilă de salarizare la nivelul unui răcan, iar profesorul universitar se menține, gâfâind, la vârful treimii de jos, la ce să te mai aștepți?" Observați? Alertă kaki de încălcare a zonei de maximă protecție, interesul propriu! Trebuie să vă reamintesc că, oricât de incredibil ar părea, dl. Mihăieș este profesor universitar. Și, ca și în cazul dlui. Cărtărescu, atunci când reforma bravului guvern Boc a căzut…
Așteptându-l pe „¦ Mihăieș
Samuel Beckett ne propune așteptarea lui Godot. Este o așteptare generoasă, pentru că Godot reprezintă iluzie, speranță, schimbare, o posibilitate mereu deschisă de "a mi se întâmpla și mie ceva bun" , atâta vreme cât Godot nu apare. În contrast, EVZ în coproducție cu ICR și Universal Studios Cotroceni, ne propune așteptarea, în fiecare luni, a lui Mircea Mihăieș. Așteptare chinuitoare, pentru că Mihăieș reprezintă kitsch, mânie și ură, pentru că nu te poți aștepta niciodată la ceva bun de la el și pentru că, inevitabil, apare. Eu aștept editorialul de luni al lui Mihăieș ca pe inundația hebdomadară a vecinului de deasupra. Ca pe o jalnică fatalitate de la care nu poți întoarce privirea dacă nu vrei ca igrasia și mucegaiul să te năpădească. Mă mai consolez cu citate din clasici, dar asta ține până mâine când, Mihăieș "“ bomba cu biogas (așa am apucat să-l alint), va lovi…
Concursul 2 – Saptamana 14 – 21 Noiembrie
Tema concursului: Înălbitul și înălbitorul Indicați o persoană publică, "înălbitul" (politician, om de afaceri, vedetă de orice fel etc.) care a comis o faptă reprobabilă, fapta care i-a pătat imaginea și "înălbitorul" (partid, om politic, organ de presă, ziarist, justiție etc.) care a încercat și a reușit, total sau parțial, să-i curețe imaginea de consecințele acestei fapte. Răspunsul va conține minimum următoarele elemente: - Numele "înălbitului"; - Fapta reprobabilă; - Numele" înălbitorului"; - Tehnica de înălbire utilizată. Succes! Și nu uitați nota de umor! E duminică, ne jucăm, vrem să ne distrăm!
Materia primă și plus-minusurile ei
REVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 "“ 13 noiembrie 2010 Foarte rar și doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică): Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Național (JN), România Liberă (RL) și Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conținut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici și corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, și umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, și analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruțiu. Există însă și ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpățânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive, ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înțeles, nu…
Mic dejun cu Pleșu și Cărtărescu
Vremurile palpită. Uneori cu frecvențe și intensități care nu ne lasă, pe moment, decât șansa contemplării. Privim lung la o situație nouă, încercând să o descifrăm în timp real, fără însă a ne fi actualizat înainte reperele. "Puștii nu mai citesc", afirmă amar Mircea Cărtărescu. Pare just. Dar, în logica lui "nimic nu se pierde, totul se transformă", parcă ar mai fi loc și de niște dubii. Nu cumva, totuși, ei, puștii, citesc, dar "altfel"? Nu cumva noi înșine am ajuns să citim "altfel"? Da, "valul distrugător de cultură "populară" a creat în jurul nostru un mediu, pur și simplu, neprielnic lecturii". Da, televizorul în primul rand, dar și oboseala zilelor de muncă prelungit - capitalistă, ne-au răpit plăcerea savuroaselor escapade în dimensiunea magică a lecturile vesperale. Această asuprire nu ne-a lăsat însă fără reacție. Ne-a obligat să căutăm și să găsim soluții. Astfel se face că ne-am refugiat cu…
Anticipându-l pe Cărtărescu
De o vreme, mai precis de când efectele diletantismului cuplului Băsescu - Boc în arta guvernării au devenit de o evidență și gravitate a căror contestare ar plasa pe oricine in ridicolul etichetării de "epigon al lui Munchausen", domnul Cărtărescu a început să-și scrie editorialele politice din EVZ după o schemă manipulatorie și previzibilă. Stratagema lui constă în a oferi celor care cred in onestitatea sa o iluzie de obiectivitate, iar propriului ego, hipertrofiat de absintul notorietății conjuncturale, un alibi pentru compromisurile omului obisnuit, cu slabiciunile sale, care de fapt este. Schema a fost patentată de ipocriți celebri, în principal din rândul colaboraționiștilor, și și-a dovedit ineficiența în fața judecății timpului. Ea constă, practic, în parcurgerea a 2 pași, evident cu mici variațiuni de la caz la caz. Pasul 1 este o critică edulcorată, împănată cu elemente de relativizare, la adresa celui de partea căruia ești în realitate. O critică…
Blogger de o săptămână
EDITORIALUL DE JOI Azi se împlinește o săptămână de când am deschis acest blog. Nu știu dacă 400 de vizitatori unici și 6000 de pagini vizitate până acum înseamnă mult sau puțin. Ce știu sigur însă este că am început să resimt o presiune pe care, atunci când mă limitam să polemizez politic comentând pe forumuri diverse articole din ziare, nu o sesizasem. Îi percep pe aceia care au curiozitatea să-mi intre pe blog ca pe niște musafiri în propria-mi casă față de care am, cel puțin, datoria ospitalității. Mă surprind consumând tot mai mult timp imaginându-mi gesturi inteligente prin care aș putea să-i seduc, să-i fac să se simtă bine, să se mai întoarcă. Astfel a apărut ideea de a face din ziua de duminică "Ziua Ludicului"; prilej de descătușare a acumulărilor generate de politic într-un fel mai relaxat, jucându-ne și, în același timp, continuându-ne lupta prin ironie, sarcasm…
Doamna Fati si cerneala sepiei
(Comentariu postat la articolul dnei. Sabina Fati publicat în RL din 11 nov. 2010 sub titlul " Moratoriul Paunescu pentru Romania", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Cand Moratoriul pentru Romania propus de Presedinte redeschide scandalul Bonnie si Clyde in varianta romaneasca, adica Anastase si Voinescu numarand stafiile din Casa Poporului la vot, sare iute doamna Fati cu diversiunea Paunescu, precum sepia cu cerneala de camuflaj. Reamintesc respectuos ca in Romania nu se moare de foame si nu se va muri de frig la iarna pentru ce spune Ponta despre Paunescu ci pentru ce face regimul Basescu pentru a se mentine, impotriva vointei populare, la putere: imprumuturi sinucigase de la FMI, compromisuri antinationale cu UDMR, si o nesatioasa pofta de da drena totul, dar totul, in buzunarele clientelei portocalii, fara nici macar o masura economica onesta de redresare pe termen scurt. Cine nu vede aceasta evidenta si musca…
Conturarea taberelor din PDL
(Comentariu postat la articolul lui M Marian publicat în EVZ sub titlul "Intelectualii lui Băsescu s-au rupt de masa "PDL", ce poate fi citit accesand linkul ) Este de notorietate că EVZ reprezintă un fel de Cartier General al lui Goebbels pentru propaganda PDL. De aceea, știrile despre partidul de guvernământ provenite din această sursă trebuie luate în serios și procesate, nu ca fiind neapărat adevărate ci ca reflectând interesul cuiva de la vârf. Pe de altă parte, când Mircea Marian, care nu este deloc genul ziaristului de investigație, scrie un articol bazat pe o documetare realizată cu acribie, poți fi sigur că fișele i-au venit de undeva, din laboratoare al căror subordonat ierarhic este și unde cineva ne clocește viitorul. Articolul de azi trădează o ascuțire a cuțitelor lungi în PDL. Și ne conturează două tabere. Ceea ce nu e puțin, ca informație din interior. Există însă și curiozități,…
Nevoia de AP
Moartea lui Adrian Păunescu mi-a redeșteptat nevoia de Andrei Pleșu. De un anume Andrei Pleșu. Nu pentru că numele lor au aceleași inițiale ci pentru că, percepuți oarecum la antipozi în epocă, mi-au furnizat argumente de echilibru în cascadoriile mele de supraviețuire onestă de dinainte de "™89. De vreo doi ani incoace m-am înrolat voluntar, din exasperare, într-un război cu incredibila renaștere a stafiei totalitarismului. De data asta un totalitarism modificat genetic, de esență priapică, impus de o mână de nesățioși violatori de constituție, morală, drepturi cetățenești și buget național. În ranița corespondentului de front care am devenit, am îngrămădit revolte, frustrări, scepticism, iar, ca muniție, verbe contondente, sarcasme și necruțare față de lubricii, în permanent și declasant orgasm, ai violului național. A fost și este un vârtej, în care adesea l-am prins și pe Andrei Pleșu, vârtej iscat de suflul și balistica ripostelor mele la articole și atitudini publice…