Forumurile ca platformă de socializare
Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităților noastre curente (învățatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înșine nepermis de mult pentru sănătatea funcției noastre sociale. Chiar și vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucișează sterp, emise cu univocă și frenetică disperare, fără confirmare de recepție și fără răspuns. Sunt insă situații când din deșertul destinațiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul. Atunci parcă îți ieși din pielea izolării tale ermetice și, pe durata unei conversații, guști din nou bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluția unei publicații postrevoluționare de care am fost extrem de atașat mulți ani. Articolul meu, intitulat " Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)" a fost postat și…
Un lider pentru un partid malformat
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat " Cine-l va înlocui pe Boc la șefia PDL?", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învață că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceștia. E de așteptat să fie și soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuș, așa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ține sau va putea fi ținut departe de decizia privind alegerea noului șef al PDL. Deși nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viața politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcați. La câți dușmani și-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanțele gri ale…
Războiul UDMR „“ cu copiii în prima linie
Intr-un articol scris săptămâna trecută (pe care îl puteti citi integral pe acest blog) și intitulat "Gulaș picant cu mămăligă românească" subliniam, apropo de luptele pe marginea Legii Educației: "S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor". Iar, mai departe, sugeram: "Opoziția, dacă nu vrea să se livreze pe post de gaj în acest rușinos troc, are obligația de a face un gest net de delimitare. Care gest, după părerea mea, ar trebui să fie anunțul ferm al deciziei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianță sau parteneriat politic pentru următoarea "stagiune", post "“ PDL". Cu un tupeu fără margini, cei care se reped să-mi preia ideea sunt UDMR-iștii care, prin vocea lui Marko Bela, atacă primii opoziția: "nu mai colaborăm fără Legea Educației!". Și continuă, cu…
Multumesc Serban Foarta!
Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)
REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunț a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicație din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariției dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăștea. O dimineață pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenței unui randez-vous mult așteptat, peste rangul și meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoțea în intimitatea fotoliului de lectură și, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o neliniște fecundă, lupta disproporționată cu puterea. Â Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar și sentimentul nobleței unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnității ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicație împăcată. Și cu adaosul ei onomastic și cu puterea. Nu doar că și-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
Confuziile domnului Cărtărescu
(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată și speculată imediat de forumiști necondescendenți, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicație sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacție pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiași cu fanii președintelui (după vorbă, după faptă): ca și în cazul "pixelului albastru", când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut și în acest caz, al "polonezului" Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidența și acuzându-i pe acuzatori de malversațiune. La momentul respectiv…
Gulaș picant cu mămăligă românească
EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganța graseiată și zâmbetele subțiri ale UDMR-iștilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie și privirile hulpave ale PDL-iștilor. Scrobiții Gyorgy Frunda și Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu "stimată și distinsă doamnă" în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria națională? Cum să nu-l crezi pe președinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilțului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un șantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educației, făcut și asumat cu atâta ingenuă seninătate de șmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la șantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui șef de stat și a unui guvern ce se pretind devotați binelui național românesc este, din perspectiva mea,…
Albine, viespi și bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu
(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleșu își pune de-un sfârșit de săptămână calm. A ales din nou un subiect fără tabere, asupra căruia s-a așternut deja o unanimă și înțeleaptă resemnare. "Ce mai înseamnă poliția?" se întreabă dânsul nostalgic și totuși într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o țară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-ați prins! Aici e BUBA. Nici n-are rost să vă mai explic. Totuși v-aș mai reține puțin pentru că nu știu dacă ați observat cu câtă măiestrie folosește dl. Pleșu tehnica surdinei ori de câte ori atacă teme cu terminații înalte. "Se vorbește de complicități la nivel de minister,…
Albine, viespi și bondari
(Comentariu postat la articolul publicat in EVZ din 24 nov. 2010 de Mircea Marian sub titlul  "România nu trebuie primită în spațiul Schengen", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu vreau să cad în greșeala pe care o reproșez cel mai des și vehement ziariștilor și intelectualilor lui Băsescu, anume incapacitatea de a fi obiectivi și de a recunoaște atunci când clienții lor de perdaf zilnic fac și lucruri care ar trebui apreciate. Voi spune deci tranșant, fără ironii sau codițe stilistice relativizante, că articolul de azi al lui Mircea Marian este, prin conținut, unul corect, curajos și chiar exemplar, având în vedere tribuna înrolată de la care el a fost lansat. E un mesaj sub semnul exasperării. E un mesaj nu al unui om trezit brusc într-o realitate înfricoșătoare ci al unei structuri care și-a atins limitele compromisului acceptabil și care izbucnește "stop, așa nu se mai…
Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)
CROCHIUL DE MARÅ¢I În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în "Crochiul de marți", accentuam următoarele realități, prea puțin analizate și exploatate de strategii politici ai opoziției: "Făcând liste cu punctele slabe și punctele tari ale puterii și opoziției am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)Â Â Â Â Â Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii și cel mai vulnerabil punct slab al opoziției; b)Â Â Â Â Â Opțiunea actuală a populației României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziției și cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiții, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziția ar trebui să înceteze a-și consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament și să-și canalizeze prioritar forțele, inteligența, acțiunile, în direcția maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…